Este din nou perioada papadiilor! Oricat de atent incerc sa smulg aceasta planta nu reusesc sa o scot toata, o parte din radacina ramane adanc infipta in pamant si ameninta sa rasara din nou curand si sa dea iarasi frunze.
Papadia este ignorata, nu este niciodata ingrijita si sapata, dar totusi infloreste ca o adevarata risipa in orice loc. Nu trebuie ambalata sau tratata in mod special ca sa-si etaleze splendoarea de coronite galbene; ea creste chiar si in cartierele cele mai distinse si in locurile cele mai putin agreabile. Ai putea sa te vezi plantand papadii in gradina ta? Daca ai face-o, papadia fiind foarte activa, curand s-ar furisa si ar face un intreg gazon de papadii si in gradinile vecinilor.. Ea nu se va limita niciodata la un singur strat!
Crestinii ar trebui sa semene mai mult cu papadia. Fetele noastre galben-aurii ar trebui sa le aminteasca oamenilor ca adevarata credinta are radacini adanci, care sunt imposibil de smuls. Numarul nostru mare ar trebui sa arate in lume ca noi, chiar daca nu suntem iubiti si nu suntem ambalati cu grija, putem fi gasiti pretutindeni, atat in tinuturile mai putin agreabile cat si in cele bogate. Ar trebui sa fim la fel de usor accesibili ca papadia. Asa a fost Isus. Trebuie sa indraznim sa iesim din gradina noastra si sa sarim peste gardurile care vor sa ne limiteze la locurile unde altii se asteapta sa ne intalneasca. Sa lasam ca fetele noastre insorite sa straluceasca peste tot unde ar putea fi nevoie de putina lumina, in crapaturile de la marginea drumului sau pe gazonul unui club de tenis exclusivist. Tu ce alegi sa fi? Papadie si sa te raspandesti in lumea larga ca Isus sau floare rara si sa stai in gradina ta fara sa-ti vada cineva fata?
" Poate ca papadia creste numai pentru ca sa aiba cu ce sa se joace si de ce sa se bucure copii, dar nimeni nu-si va atrage protestele altora daca culege o papadie! " [ Janice Kempe]
miercuri, 11 martie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări populare
-
Cand am crezut ca mai am putin sa pasesc pe drumul bucuriei, m-am simtit impinsa inapoi, la inceputul drumului. Acum mie sufletul din nou af...
-
Am ajuns intr-o lume plina de umbre...calatoria mea parea sa fie mai lunga decat speram. Am ales o strada, era luminata...dar nu era lumina ...
-
Suntem ca paianjenii care incarca lumea cu panze, panze negre, pline de dezbinare si ura; oferim cu atata simplitate parerea noastra fara sa...
-
9-10-11 Decembrie au fost 3 zile in care oamenii care au incercat sa ma ispiteasca au reusit sa imi aduca aminte ca Dumnezeu vrea sa il laud...
-
Pentru lipsa mare de postari din anul acesta m-am decis sa scriu in luna Decembrie cate o postare zilnica, un fel de Advent Blog Month si sa...
-
Yesterday, after school I was waiting for my bus in a bus station and an old man came to me, and asked if I know english, I said "yes...
-
Mi-e dor de Tine, de binecuvantarea Ta, de imbratisarea Ta, de pacea Ta. Mi-e dor de mine, de zambetul meu, de calmul meu, de pacea mea. As ...
-
Ai simtit vreodata cum tot trecutul devine atat de apasator incat ai vrea sa te intorci si sa repari totul, incat fiecare vorba, fapta, sent...
-
"Ma simt atat de mica cand ma uit la ce am...ma simt atat de neputincioasa in ce am de facut...ma simt atat de goala pe cat de plina su...
-
Haide, in seara asta sa ne rupem de lume, sa fugim si sa ne adapostim la poalele Lunii, razele ei sclipitoare sa fie singura noastra sursa d...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu