Ploaie cu miros de primavara

Cand aud de ploaie in Anglia primul gand e sa am o patura groasa, o carte de citit si o cana mare de ceai; dar astazi e diferit, e o zi ploioasa cu miros de primavara.

Cand am coborat din autobuz, pe strada care duce spre biblioteca facultatii, am fost intampinata cu un miros placut de flori de tei...acel miros dulce si vesel, care iti mangaie simturile.
Cand e soare, strada e plina de flori vesele si copaci infloriti...astazi florile stau inchise iar copacii par adormiti, insa mirosul lor te face sa intelegi ca ploaia e una din necesitatile lor sa poata supravietui, sa creasca si sa se dezvolte...sa prinda puteri noi pentru a se putea juca in toamna care vine...cu frunzele si vantul!

Astazi ploua, dar nu si in sufletul meu...sufletul meu e plin de primavara cu miros de tei! Sufletul meu 'topaie' de bucurie si e incantat de natura ce il inconjoara...iar eu nu pot decat sa zambesc.

Astazi ploua si desi nu in mine, tot am un ceai si carti in fata mea...imi lipseste patura, dar fereastra mare din fata ma inveleste in frumusetea copacilor, mai ales a teiului care azi mi-a bucurat inima.

Astazi la mine ploua, nu stiu ce vreme ai tu...nu stiu ce vreme e in sufletul tau, dar te incurajez sa profiti de frumusetea primaverii si sa iti incarci sufletul cu mirosul dulce si placut al florilor de tei, sa iti incanti privirea prin culorile jucause a florilor proaspat inflorite si sa iti incanti auzul cu cantecul pasarilor care se joaca pe cerul liber....astazi la tine cum e?!?

Lacrimand fericita

Am multe zile in care ma intreb daca chiar am o problema serioasa la care singurul leac ar fi nesimtirea fata de omenire si natura. Dar am si unele zile, ca astazi, in care cred ca problema nu e la mine ci la cei din jur...care au uitat sa simta si sa planga de bucurie!

Nu putine au fost momentele in care, pusa in fata unor situatii neasteptate, lacrimam; erau lacrimi fugare si scurte, invelite in zambet si exprimate din adancul sufletului...din adancul in care inca locuieste dragostea de semeni, acea dragoste neconditionata prin care reusesc sa empatizez cu cei din jur, nu doar la nevoie...dar si la bucurie. Putini sunt oamenii care mi-au aratat o fericire adevarata in bucuriile mele...iar daca eu le aratam, erau tratate cu un aer suspicios.

Am zile in care cred ca problema e la mine, am fost creata mult prea sensibila pentru acest secol...si spun acest secol pentru ca in trecut sunt atatea exemple de oameni care reuseau sa empatizeze fara nici un interes propriu, ci pur si simplu pentru ca iubeau, si iubeau pur! Astazi nu mai vad oameni care sa se bucure de gingasia copiiilor, care sa ofere fara a astepta favoruri, oameni care sa fie oameni!

"In forma suprema de manifestare, frumusetea (de orice natura ar fi aceasta) aduce, invariabil, lacrimi intr-un suflet frumos." (Edgar Allan Poe - scriitor american) 

Astazi ma simt binecuvantata ca inca simt, desi e greu sa ma incadrezi in peisajele sociale, prefer sa fiu asa...imi da o stare de bine, si cine nu isi doreste starea de bine?!?

Astazi ma simt binecuvantata ca pot sa iubesc omul, asa cum e el creat de Dumnezeu, toti oamenii sunt frumosi si au o parte frumoasa care merita apreciata, indiferent de veninul cu care te trateaza, e un venin de auto-aparare si atat!

Astazi, si vreau sa imi amintesc asta zilnic, vreau sa continui sa lacrimez de bucurie la frumusetea naturii, la zambete inocente a copiiilor, la imbratisarile vazute pe strada, la oamenii care inca zambesc...astazi vreau sa ma bucur de sensibilitatea mea...chiar daca voi imi spuneti ca e prea mare...eu sunt bucuroasa cu ea!

Curatenia din timpul zapezii

Totul e trist in jurul meu, stau in biblioteca si in pauza care am luat-o de la scris proiecte, am privit in jurul meu si am vazut doar fete triste si stresate, un motiv cu siguranta este sesiunea in care ne aflam si care nu e tocmai usoara!

Am privit pe geam, vremea in Anglia astazi este agitata si plina de nori negri si grei, copacii sunt scuturati de vant in ciuda dorintei lor de a sta linistiti sa isi pregateasca noile frunze pentru primavara. Cladirile gri si caramizii sunt parte din decorul perfect al acestui trist tablou. Oamenii merg grabiti in dorinta de a ajunge la adapostul lor cald si primitor.

Noi, oamenii, tindem sa ne simtim asa cum e vremea, suntem meteosensibili, ar spune unii cercetatori pe stiinte sociale. As vrea astazi sa fiu de acord cu ei, de dragul stiintei, dar inima mea e impotriva, in inima mea e alb si ger, simt cu tara mea astazi, e un alb proaspat si pur, care imi acopera inima; inima care pe sub zapada alba e intr-o refacere continua, restaurare si redecorare a simtamintelor, sentimentelor, dorintelor si gandurilor ascunse dar atat de usor de citit non-verbal.

Astazi, inima mea a intrat in acest proces pentru a se pregati de primavara sufletului meu, e o curatenie generala unde toate gandurile negative sunt sterse si inlocuite cu ganduri pline de pozitivism, este asezat si un strat gros de realism ca sa pot trai prezentul. In locul dorintelor care ar deranja pe cei din jur, sunt puse dorinte de a ajuta pe cei din jur, de a-mi face mai mult timp pentru cei dragi si nu numai. Astazi, inima mea a intrat in pregatiri serioase de innoire si regasire a propriei persoane.

Anul acesta mi-am dorit sa incep cu o prima dorinta, aceea de a-mi pregati sufletul meu pentru noile schimbari, atat prevazute cat si neprevazute; sa imi pregatesc tolba cu multe zambete si imbratisari, sa imi umplu cutia inimii cu bunatate si darnicie...dar peste toate acestea, sa imi reinnoiesc dragostea neconditionata pentru oameni!

Anul acesta eu am inceput cu dreptul, dreptul de a schimba in mine totul asa cum imi doresc eu si nu cum isi doresc cei din jur. Tu ce design alegi pentru sufletul tau in 2015?!?