Era o seara normala, parte din rutina zilnica, doar ca era o zi de vineri, ziua in care era fericita ca poate adormi tarziu si sa se trezeasca la cat vrea. Le facea baie fetitelor cu gandul ca le va pune devreme in pat si va avea timp de ea, sau mai bine zis isi va pierde timpul ei la TV sau internet. Astazi, era mai grabita decat de obicei si in sovaiala si chicotitul fetitelor nerabdarea ei prindea forta si in cuvinte. Le-a scos pe rand din cada in care fetitele au construit o adevarata fortareata din spuma, iar jucariile erau aliniate ca in armata, doar ele puteau intelege jocul, dar si fara sa il intelegi simteai ca e o joaca pura si inocenta, simpla si vesela...joaca a fost oprita mai repede decat de obicei si intr-un ritm alert stergea prima fetita care canta voioasa un cantecel invatat astazi la gradinita iar cea de-a doaua topaia in cada si stropea cu apa in jurul ei, pana cand ea nu a mai suportat si cu toata furia cuvintelor a strigat "Ajunge cu joaca pe ziua de azi, e timpul sa dormiti!", fetitele au deschis ochii larg si se uitau mirate la ea, niciodata nu le-a mai oprit din joaca pana acum, chiar daca nu se mai juca cu ele de luni de zile, cel putin le lasa pe ele sa se exprime.
In timp ce o pregatea pe fetita cea mare de somn, cea mica nu s-a putut stapani si a inceput sa topaie si sa ingane cantecelul invatat, topaia in jurul lor si zambea cu gura pana la urechi, un zambet dulce si jucaus. Cand amandoua au fost imbracate, s-au luat de maini si au format o hora in baie, intre spuma si apa cazute pe jos, prosoape ude si haine aruncate, desi decorul lasa de dorit, decoul inimii lor era bine slefuit si plin de pace si voie buna. Ea ar fi vrut sa strige sa se opreasca, sa le traga dupa ea in dormitorul lor si sa le puna la somn, sa inchida usa si sa aiba un moment pentru ea, dar ceva o retinea si incerca sa inteleaga ce, pana ce constiinta ei a inceput sa o mustre, sa aduca in minte toate imaginile din trecut in care topaia si ea impreauna cu ele si se bucura.
In timp ce fetele au inceput din inganat sa formeze cuvinte si sa chicoteasca de zor in hora lor, si ea le-a prins de mana si a inceput sa danseze cu ele, s-a lasat dusa de sentimente, a uitat de televizor si de internet, a uitat de dorinta de a sta singura si s-a bucurat de prezent, constientizand ca fetitele vor creste iar cu aceste momente nu se mai poate intalni.
Acolo, in baia cu un decor deloc placut si umed, decorul inimii ei a inceput sa fie slefuit si zugravit, in culori calde si zambete largi. Timpul nu mai conta, ci amintirea formata era importanta, atat pentru ea cat si pentru fetite.
Astazi ea a invatat sa se opreasca din goana dupa fericire si sa fie fericita, tu cand vrei sa devii fericit/a ?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări populare
-
Cand aud de ploaie in Anglia primul gand e sa am o patura groasa, o carte de citit si o cana mare de ceai; dar astazi e diferit, e o zi ploi...
-
Nu cred ca exista moment mai important in viata decat acela in care simti ca esti imbratisata de persoana care ti-a dat viata, e vorba nu de...
-
"Daca astazi esti plin de bucurie Tare, sanatos, maine cine stie..? Nu cunosti nimic: clipa, ora, ceasul Cand fara sa stii ti se-oprest...
-
Stiai ca moartea e mai aproape de cat te astepti? Esti inca tanar, ai bani, ai un loc de munca, studiezi la o scoala de renume, ai prieteni ...
-
Orice om care gandeste isi gaseste o lume proprie..o lume in care poate simti nemurirea, in care poate fi ceea ce e... Dar exista momen...
-
" Nu criticul este cel important; nu cel care arata cu degetul atunci cand cel puternic se poticneste sau cand binefacatorul ar fi putu...
-
Sunt in pragul nuntii si sunt tot mai curioasa sa citesc carti si articole despre casatorie, iar un lucru care mi s-a parut interesant a fos...
-
Chiar daca in ultima perioada mi-am ales menirea de a omori timpul in lucruri eficiente...nu am incetat sa ma minunez de lucrarile Tale; luc...
-
Ai simtit vreodata teama de esec? O frica inradacinata adanc in suflet, care nu te lasa sa te bucuri de binecuvantarile vietii? Eu simt di...
-
Pe panoul din fata biroului meu am un citat care il vad zilnic si care imi aminteste de cat de mult avem nevoie sa gandim inainte sa spunem ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu