Era o seara normala, parte din rutina zilnica, doar ca era o zi de vineri, ziua in care era fericita ca poate adormi tarziu si sa se trezeasca la cat vrea. Le facea baie fetitelor cu gandul ca le va pune devreme in pat si va avea timp de ea, sau mai bine zis isi va pierde timpul ei la TV sau internet. Astazi, era mai grabita decat de obicei si in sovaiala si chicotitul fetitelor nerabdarea ei prindea forta si in cuvinte. Le-a scos pe rand din cada in care fetitele au construit o adevarata fortareata din spuma, iar jucariile erau aliniate ca in armata, doar ele puteau intelege jocul, dar si fara sa il intelegi simteai ca e o joaca pura si inocenta, simpla si vesela...joaca a fost oprita mai repede decat de obicei si intr-un ritm alert stergea prima fetita care canta voioasa un cantecel invatat astazi la gradinita iar cea de-a doaua topaia in cada si stropea cu apa in jurul ei, pana cand ea nu a mai suportat si cu toata furia cuvintelor a strigat "Ajunge cu joaca pe ziua de azi, e timpul sa dormiti!", fetitele au deschis ochii larg si se uitau mirate la ea, niciodata nu le-a mai oprit din joaca pana acum, chiar daca nu se mai juca cu ele de luni de zile, cel putin le lasa pe ele sa se exprime.
In timp ce o pregatea pe fetita cea mare de somn, cea mica nu s-a putut stapani si a inceput sa topaie si sa ingane cantecelul invatat, topaia in jurul lor si zambea cu gura pana la urechi, un zambet dulce si jucaus. Cand amandoua au fost imbracate, s-au luat de maini si au format o hora in baie, intre spuma si apa cazute pe jos, prosoape ude si haine aruncate, desi decorul lasa de dorit, decoul inimii lor era bine slefuit si plin de pace si voie buna. Ea ar fi vrut sa strige sa se opreasca, sa le traga dupa ea in dormitorul lor si sa le puna la somn, sa inchida usa si sa aiba un moment pentru ea, dar ceva o retinea si incerca sa inteleaga ce, pana ce constiinta ei a inceput sa o mustre, sa aduca in minte toate imaginile din trecut in care topaia si ea impreauna cu ele si se bucura.
In timp ce fetele au inceput din inganat sa formeze cuvinte si sa chicoteasca de zor in hora lor, si ea le-a prins de mana si a inceput sa danseze cu ele, s-a lasat dusa de sentimente, a uitat de televizor si de internet, a uitat de dorinta de a sta singura si s-a bucurat de prezent, constientizand ca fetitele vor creste iar cu aceste momente nu se mai poate intalni.
Acolo, in baia cu un decor deloc placut si umed, decorul inimii ei a inceput sa fie slefuit si zugravit, in culori calde si zambete largi. Timpul nu mai conta, ci amintirea formata era importanta, atat pentru ea cat si pentru fetite.
Astazi ea a invatat sa se opreasca din goana dupa fericire si sa fie fericita, tu cand vrei sa devii fericit/a ?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări populare
-
Cand am crezut ca mai am putin sa pasesc pe drumul bucuriei, m-am simtit impinsa inapoi, la inceputul drumului. Acum mie sufletul din nou af...
-
Am ajuns intr-o lume plina de umbre...calatoria mea parea sa fie mai lunga decat speram. Am ales o strada, era luminata...dar nu era lumina ...
-
Suntem ca paianjenii care incarca lumea cu panze, panze negre, pline de dezbinare si ura; oferim cu atata simplitate parerea noastra fara sa...
-
9-10-11 Decembrie au fost 3 zile in care oamenii care au incercat sa ma ispiteasca au reusit sa imi aduca aminte ca Dumnezeu vrea sa il laud...
-
Pentru lipsa mare de postari din anul acesta m-am decis sa scriu in luna Decembrie cate o postare zilnica, un fel de Advent Blog Month si sa...
-
Yesterday, after school I was waiting for my bus in a bus station and an old man came to me, and asked if I know english, I said "yes...
-
Mi-e dor de Tine, de binecuvantarea Ta, de imbratisarea Ta, de pacea Ta. Mi-e dor de mine, de zambetul meu, de calmul meu, de pacea mea. As ...
-
Ai simtit vreodata cum tot trecutul devine atat de apasator incat ai vrea sa te intorci si sa repari totul, incat fiecare vorba, fapta, sent...
-
"Ma simt atat de mica cand ma uit la ce am...ma simt atat de neputincioasa in ce am de facut...ma simt atat de goala pe cat de plina su...
-
Haide, in seara asta sa ne rupem de lume, sa fugim si sa ne adapostim la poalele Lunii, razele ei sclipitoare sa fie singura noastra sursa d...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu