Din nou, noi doi!

" Stateam pe geam si ma gandeam....oare unde esti? ce faci? te gandesti si tu la mine?
Acestea erau intrebarile mele ce-mi rascoleau tot-nauntrul meu, la care totusi nu gaseam nici un raspuns.
Apoi, am vazut o umbra-n soare, erai tu..te jucai c-o raza si ma priveai prin ea, c-un zambet larg, cu glasul tremurand, m-ai salutat.
Iar eu, uimita ramanand...pierduta in tine....am murmurat un mic salut.
In timp ce inima mi se facuse cat un purice de mica; tu ai trecut mai departe, surprins si parca bucuros.
Eu am ramas uitandu-ma la tine...la amandoi, si la ce-a fost.

Iar tu din nou cu raza lunii ai revenit si mi-ai soptit: "Eu sunt aici sa iti sterg lacrimi...de la-nceput...pan'la sfarsit."
Priveam uimita, inlacrimata...mai atins incet si mi-ai desenat un zambet pe fata, prin zambetul tau mi-ai reincalzit sufletul inghetat de la atata asteptare.
Mi-ai luat mana, si mai asigurat...tot ce va urma e scris acolo undeva ca e dupa voia Sa, indiferent de val inima ta o sa fie a mea...iar acum ma intrebi: "poate inima ta sa fie a mea?" "