Cineva.

Era atunci cand totul pentru mine era fara sens...era atunci cand credeam ca nu sunt destul de buna sa fiu apreciata de cineva...era atunci cand ma rugam sa fiu si eu fericita....ma gandeam doar la mine, in egoismul in care eram incerca un cineva sa ma faca sa ma deschid, sa am curajul sa spun ce fac si ce sunt, ce iubesc si ce nu.

Era Cineva care cand nu ma simteam bine statea o noapte intreaga la telefon cu mine sa ma incurajeze sa lupt si sa se roage cu mine, imi "dedica" versete si ma atragea in lumea lui prin dragostea ce o purta pentru Dumnezeu. Era prea perfect sa cred ca e adevarat, deci am ales sa raman inchisa...dar totusi in prezenta lui eram cu adevarat ce sunt in mine, complicata cum spune el, incapatanata, putin rasfatata si etc. M-a facut sa ma incred mai mult in El!

Cand am avut curajul sa ma deschid asa cum a vrut...a plecat, pur si simplu s-a spulberat visul meu perfect in imperfectiunea mea. A durut si inca doare desi imi acopar durerea cu imbratisarea Lui, a fost mirat cand a verificat ce fac sa zic ca am ramas cu El...si da'cine stie ce e in acel cineva cu adevarat..oricum a fost parte din viata mea! Acum stau...astept ceva...nu stiu ce...stiu ca se va intampla curand, poate prea curand pe cat ma astept.
Stiu ca si Cineva asteapta la fel, curiozitatea lui il face sa ma caute, sa fie sigur ca sunt bine, si in negarea sentimentelor din partea amandurora gasim de multe ori farame de dor...dorul de vremurile in care ne bucuram impreuna in El. Aici mi-e dor si doare!
A trecut un an jumate....in care inca ascuns in mine astept minunea acelor timpuri, era prea frumos sa nu mai apara in viata mea si in a ta, Cineva!
Ai fost zambetul meu cand eram bucuroasa si lacrima mea cand am fost trista..ai fost tu parte din mine....si vreau sa iti doresc o viata binecuvantata in Domnul si te rog lasa talantii ce ia pus Domnul in tine sa fie admirati de toti, e prea mare binecuvantarea sa nu o folosesti in scopul Domnului.

Esti o faptura atat de minunata si trebuie sa crezi doar ca Dumnezeu e acolo atunci cand simti cel mai putin...arma ta nu e jos...e chiar in mana, tot ce trebuie sa faci e sa o inmanezi Domnului, o sa lupte si pentru tine...si o sa biruiasca!
Renunta la e-ul tau si lasa-L sa-ti conduca pasii si viata...orice schimbare e o noua provocare in care poti deosebi lucrurile de care ai nevoie cu adevarat si care te trag in pacat...esti comoara ascunsa la care as trage cu toata puterea sa o scot la iveala...dar ce putere am eu asupra ta?
Nici una.