Ganduri...

Tocmai priveam in gol, ocolind cuvintele din predica despre lumea de jos si cea spirituala. Interesant subiect, eram convinsa ca voi ramane atenta dar m-am gasit privind in gol si aflandu-ma intr-un sertar din mintea mea; mi-am dat seama ca inca mai am ganduri de vinovatie cu privire la cea care mi-a dat viata, cum am putut nega asta?

Eram sigura ca am trecut peste asta de multa vreme, e ca un labirint, ma duce pe pe un drum si ma intoarce pe altul, doar nu ma lasa sa merg inainte. Singura dorinta e sa uit trecutul, sa traiec prezentul si sa visez viitorul.

Da, el, Trecutul, nu ma lasa sa visez spre Viitor, ma tine prizoniera, legata, imi vrea visele, ma tine strans de mana ca si cum i-as fi draga, strans dar nu doare. Imi tine visele in trecut, pline de resentimente, vise colorate in gri, ma tine legata de firea pamanteasca, ma chinui sa ies; il rog frumos sa plece, imi zambeste fugar si ma face sa inteleg ca sertarul ramane plin cu amintiri pe toata viata, dar visele le pot lua cu conditia sa le dau Viitorului prin Prezent. Prezentul sunt sigura ca ma va ajuta, o sa ma ajute sa sterg fardurile spirituale lasate pe sufletul meu de Trecut si ma va ajuta sa imi decolorez visele gri, tanjind dupa vise albe.

Aleg, te aleg, Viitor in Tata, Viitor in vise albe; nu te voi uita dar te voi lasa deoparte Trecut cu vise gri; iar tu, Prezent, tanjesc sa ma umpli de intelepciune divina.

P.S. ganduri scrise undeva in decembrie 2008, in Oradea, Biserica Betania. :)