Tu cu ce iti invelesti inima, cu vara mea sau toamna ta?

Se spune ca e toamna, ca toamna si-a intrat in drepturi, dar la fel ca si in mine, nici natura nu doreste sa renunte la caldura verii; care parca iti mai da speranta de un trai mai bun, de o recolta plina de belsug si de un suflet fericit.

Se spune ca e toamna, desi inima mea zburda ca un copil in vacanta de vara, ca o fetita ce are o singura grija, "ce rochita sa poarte maine..." .

Se spune ca e toamna, dar inca padurea nu e ruginita si nici diminetile nu sunt pline de bruma si frig...iar ziua...e prea plina de raze calde...care ne incalzesc inca zambetele de oameni fericiti si lacrimile de oameni tristi .

Poate vara nu vrea sa plece pana nu mai dansam inca o data in ploaie, pana nu invatam sa iubim cu caldura, pana nu zambim ca o floare inflorita, pana nu daruim ca soarele razele lui, pana nu oferim sprijin ca un nor umbra in mijlocul caniculei...poate vara nu trebuie sa plece inca!!

Poate nu o sa plece pana nu realizam ca suntem prea seci, goi si fara scop; poate nu o sa ne paraseasca pana nu intelegem ca viata nu e viata fara dragoste si dragostea nu e dragoste fara neconditionare. Poate...

Sau poate...e doar o greseala a naturii, o intarziere a toamnei, si noi...noi o sa ramanem la fel...fara zambet si fara suflet...goi si reci, ca o iarna geroasa si fara culoare...uitand ca viata nu e a noastra, ci e a unui scriitor care ne-a scris asa de minunat, dar care ne-a lasat sa fim liberi arbitrii, sa alegem povestea Lui sau propria poveste, iar noi, din orgoliu, alegem ce credem ca e mai bun, uitand ca scriitorul intotdeauna vede si Viitorul...
E totul cu poate si daca....dar cu El e totul Da si Asa o sa fie!!!

Tu cu ce iti invelesti inima? Cu vara mea sau toamna ta?!?

...dar sa nu mai TACI!

Doamne, sunt atat de goala si moale, imi simt aripile grele, nu ma mai pot ridica, puterea mea consta in puterea Ta...
Nu te mai simt, sunt ca o frunza ce si-a pierdut pigmentul, ma usuc fara prezenta Ta in mine...
Faptele mele, desi tind spre bine nu au valoare fara Tine in mine, tanjesc dupa prezenta Ta, stiu ca ma privesti si ma vrei in planul Tau, ma ti langa Tine dar nu ma atingi, ma lasi sa realizez ca fara Tine sunt ca un pui fara mama lui in primele zile de viata, ca un drum care nu are nici un scop sigur...
Astept, ravnesc sa ma certi; cearta-ma, dar te rog sa nu mai TACI. Invata-ma si incearca-ma pentru ca stiu ca in final ma asteapta o mare binecuvantare...
Sunt indragostita de Tine si iti multumesc ca ma umpli de fericire cand imi amintesc ca sunt rod al imaginatiei Tale!!!
Raman uimita si plina de rusine cand vad ca aleg sa fac binele dar reusesc sa implinesc sa fac doar raul...cand in mine tot ceea ce conteaza e chemarea Ta de a schimba omul din mine in perfectiunea Ta, iar eu ma lupt cu mine...Tu doar privesti si atunci cand nu voi mai putea duce lupta printr-o singura miscare voi iesi biruitoare prin Tine...astept..pana atunci astept....

semnat,
Maya