Dupa o pauza destul de lunga, am cautat pe undeva prin mintea mea aglomerata de ganduri si temeri, un moment in care sa scriu. Nu stiu cati dintre voi sunteti casatoriti si ati trecut prin pasii care trebuie facuti dupa nunta...sa accepti ca nu e cale de intoarcere, sa devii mai responsabil din toate privintele, sa lasi parintii in urma si sa te concentrezi pe nevoile de cuplu...e greu, nu?
Si asta nu e tot, schimbarea ce apare e si la locul de munca, esti tratat diferit dar cerintele sunt mai mari si ajungi in pragul in care simti ca motivatia ai lasat-o undeva in pragul Bisericii inainte de cununia religioasa si cand ai iesit, ai uitat sa o iei, e greu sa faci ceva in numele Domnului cand nu ai motivatie, e greu sa ajungi acasa dupa o zi in care ai investit tot ce ai mai bun din tine in altii si sa nu fii multumit ca ai avut ocazia sa vorbesti altora despre o viata mai buna...nu e greu, e imposibil sa fii multumit fara motivatie!
E greu sa faci pasi mari intr-o viata atat de scurta si de limitata de mintea noastra, e greu sa iesi din zona de comfort si sa spui ca vrei ceva nou si ceva unic, vrei ceva care sa iti dea un impuls in viata si sa te creasca, sa te motiveze si sa te ajute sa descoperi noi talanti...iubesc sa fac pasi mari intr-o viata atat de scurta!
Probabil nu intelegi scopul postarii de azi, dar daca ai trecut pe aici, cu siguranta intelegi in ce stadiu e mintea mea...iubeste, iubeste si iubeste...dar cu temeri si ganduri inutile...nu de regret ci de multumire.
Oricat de infricosator ar parea, recomand oricui, sunt contra vorbei Apostolului Pavel si incurajez casatoria, de ce? Pentru ca e cel mai minunat lucru sa nu te simti singur, sa ai cu cine vorbi despre absolut orice lucru fara sa te simti limitat sau criticat, sa ai cu cine impartasi atat bucurii cat si necazuri, sa stii ca e cineva acasa dupa o zi plina de incercari si esecuri care o sa iti spuna ca te iubeste chiar si asa...e minunat sa te simti iubit si sa poti raspunde cu aceeasi moneda si oricat de infricosator ar parea si oricat de greu e inceputul, orice strada noua are momente cand are soare si cand nu, totul depinde de punctele cardinale...iar noi ne indreptam spre sud :)
Nu stiu cum esti tu si nu stiu ce ganduri ai, dar am o intrebare...esti multumit ?!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări populare
-
Cand am crezut ca mai am putin sa pasesc pe drumul bucuriei, m-am simtit impinsa inapoi, la inceputul drumului. Acum mie sufletul din nou af...
-
Am ajuns intr-o lume plina de umbre...calatoria mea parea sa fie mai lunga decat speram. Am ales o strada, era luminata...dar nu era lumina ...
-
Suntem ca paianjenii care incarca lumea cu panze, panze negre, pline de dezbinare si ura; oferim cu atata simplitate parerea noastra fara sa...
-
9-10-11 Decembrie au fost 3 zile in care oamenii care au incercat sa ma ispiteasca au reusit sa imi aduca aminte ca Dumnezeu vrea sa il laud...
-
Pentru lipsa mare de postari din anul acesta m-am decis sa scriu in luna Decembrie cate o postare zilnica, un fel de Advent Blog Month si sa... -
Yesterday, after school I was waiting for my bus in a bus station and an old man came to me, and asked if I know english, I said "yes... -
.jpg)
Mi-e dor de Tine, de binecuvantarea Ta, de imbratisarea Ta, de pacea Ta. Mi-e dor de mine, de zambetul meu, de calmul meu, de pacea mea. As ... -
Ai simtit vreodata cum tot trecutul devine atat de apasator incat ai vrea sa te intorci si sa repari totul, incat fiecare vorba, fapta, sent... -
"Ma simt atat de mica cand ma uit la ce am...ma simt atat de neputincioasa in ce am de facut...ma simt atat de goala pe cat de plina su...
-
Haide, in seara asta sa ne rupem de lume, sa fugim si sa ne adapostim la poalele Lunii, razele ei sclipitoare sa fie singura noastra sursa d...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu