Scapa-ma de mine...

"Scapa-ma de mine si invata-ma sa iau decizii prin Tine. ", e gandul cu care m-am trezit de dimineata, o dimineata tarzie in care ceasul meu s-a decis sa nu sune la timp dar in care colegii mi-au gasit o scuza, ieri am stat peste program, desi intarzierea mea nu e una intentionata.

Insa gandul cu care m-am trezit e unul care insista in orice detaliu, pana si cand a trebuit sa aleg intre cafea si ceai...sa ma scap de mine?!? Da, e o nevoie mare de a renunta la mine si la dorintele ascunse care nu ar rani pe nimeni dar care mi-ar intoarce lumea pe dos.

Intre timp am ales ceaiul, e mai sanatos si mai gustos, iar de energie nu duc lipsa in momentul acesta, e asa de liniste la birou incat imi da timp sa gandesc logic si nu pripit. Dar gandesc prin mine si nu imi place, imi da o stare de agitatie si ma simt nesupusa.

Oare toti crestinii gandesc prin El? Sau e doar o stare trecatoare care iti aduce aminte ca exista Cineva care asteapta sa faci totul pentru El si prin El? Locul de munca ma "forteaza" sa fac multe in numele Lui dar care fac prin El? E ca si cum vrei sa pasesti mai departe dar pasesti doar cu un picior si te opresti...ai facut jumatate dar inca nu ai ajuns acolo cu totul. E un sentiment care te tine confuz si care totodata iti da o energie si o dorinta sa descoperi ce iti tine legat al doilea picior si de ce e nevoie sa faci pasul urmator.

M-am trezit nu doar cu un gand ci si cu dorinta de a merge mai departe, insa inca am un picior in trecut si totul e intunecat in fata...ce aduce viitorul apropiat? Ce o sa-mi schimbe in mod neasteptat?