Zid din caramizi negative

"...Parca ploaia de azi era o incurajare din partea vremii, e bine asa cum era...trista si ratacita in propria-i ratiune! A pornit la lungu-i drum fara umbrela, simtea fiecare picatura cum ii atingea haina, o simtea ca pe o sageata in inima, sageti care luptau pentru a sparge peretele si sa dea drumul lacrimilor care stau pitite si gata sa roiasca prin ochii mari si luminosi.

Plangea, dar era bine...ploaia o ajuta sa nu se dea de gol, simtea cum fiecare gand scoate cate o lacrima, cum fiecare lacrima elibereaza gandurile negative care o apasa; simtea si vroia eliberare , intelegere si pace; trei lucruri de baza pentru calea stramta pe care a ales sa mearga! Le vroia cu ardoare...

Lacrimile au incetat cand a ajuns in mijlocul sufletelor cu care petrecea ziua, zambea larg si era bine, sau cel putin asta lasa sa se inteleaga. Dar din nou, zidul ce lacrimile l-au daramat a incepu sa urce, fiecare vorba ironica era inca o caramida in zid, fiecare barfa care o auzea facea ca sa se inmulteasca caramizile...a inceput sa realizeze ca zidul era pentru a-si proteja propriile sentimente.

La finalul zilei s-a intins in pat si isi dorea sa dea drumul lacrimilor din nou, dar zidul a fost zidit de-a lungul zilei atat de puternic incat nimic parea ca nu il poate darama...dar a vazut ceva ce i-a atras atentia, era o Biblie, a deschis-o si a inceput sa citeasca....citea despre lauda, a citit pana a simtit ca tot ceea ce citeste dedica Creatorului ei, simtea cum fiecare cuvant de lauda pronuntat zdrobea caramizile pline de ura; ce usurare si cat de simplu e defapt sa fi inteles; pana la urma ce om poate atinge intelegerea propriului Creator?!?

Acum doarme, a adormit cu lacrimile pe obrazii rosii de caldura, iar maine....maine o ia de la capat, dar acum stie ca la finalul zilei are pe Cineva care e pregatit sa sparga zidul facut din caramizile primite maine!

E bine...e bine in mijlocul cetii care se afla si e plina de pace ca intr-o zi soarele o sa lumineze fiecare pas care il va face dimineata! "