Nu stiu de unde am inceput, nu stiu cu ce cuvinte am ajuns sa ne legam, nu stiu sa explic cum au inceput sa-mi urce sentimentele atata de sus, nu inteleg cum am ajuns sa legam o funie in trei, care pe zi ce trece devine tot mai stabila.Nu stiu si nu inteleg; dar stiu sigur ca dragostea ce o port e nemarginita, iubesc cum nu am crezut ca as putea vreodata, ma dedic cum nu credeam ca o sa reusesc si am ajuns sa ma impart cum nu mi-am imaginat niciodata!!!
Am ajuns sa nu ma mai gandesc intai la mine, am ajuns sa inteleg cum e sa fii devotat cu totul cuiva, desi toate gandurile astea ma speriau la inceput, acum stiu sigur ca totul e plin de armonie si pace, si ma simt asa in siguranta in bratele tale si in atentia ta!!!
Nu cred ca ar fi putut altcineva sa ma inteleaga, sa imi ofere totul si sa imi zambeasca cum faci tu; nu exista nimeni care sa fie ca tine...esti un exemplu in credinta, o minune in devotament si o enigma in modul cum imi arati ca ma iubesti.
Dupa un an pot zice sigur ca am cel mai pretios baiat si sunt cea mai binecuvantata fata cand pot afirma ca sunt prietena, viitoarea logodnica si pe vecie sotie a lui Manu Petroi :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu