Pentru tine cine se roaga?

Dupa o zi petrecuta pe langa casa, "family day" cum zic americanii...am ajuns la concluzia ca mi exagerat de dor de Dumnezeul autentic, de credinta, de dragostea cu care eram primiti in Biserica, in familii.
Am un dor aprins dupa o noapte de veghe, cum o numesc penticostalii, sau noapte de staruinta in rugaciune, pentru intelesul tuturor.

Am un dor adanc de dragostea intre oameni cu care am fost crescuta, de oamenii care cand iti spun ca vor sa iti fie prieteni, sunt dispusi in ajutor 24 din 24 de ore. Imi este dor de zambetele celor din jur, care desi incercati, imi spuneau "Cand vei creste vei intelege de ce merita sa lupti in pofida incercarilor care te invaluie". si da..am inteles, merita sa lupt!!!

Multumesc ca in copilaria mea dragostea autentinca inca era in floare, ravna dupa rugaciune inca exista...poate de aceea acum, fiind mare...rugaciunile celor care s-au rugat pentru mine...au fost ascultate :)

Dar ma intreb...daca dragostea eutentinca se topeste pe zi ce trece...pentru cei care sunt copilasi..cine se mai roaga? Dar pentru noi, care suntem tineri si suntem la inceput de drum? Stiai ca viata ta de crestin o ai datorita rugaciunilor celor din jurul tau, si normal datorita indurarii Lui?

Chiar imi este dor de copilaria mea alaturi de familia mea, de casa de la tara unde veneau toti de pe ulita si stateau pana in zorii diminetii in partasie...si imi vorbeau plini de pace despre ce ma asteapta daca raman langa El!!!

Oh cat de dor imi e de batranii din satul bunicilor mei, de bunicii mei care niciodata nu uitau sa imi aminteasca de Domnul :) Poate tu nu ai crescut intr-o familie crestina si educatia ta nu a fost deloc fondata pe bazele Bibliei, dar cu siguranta ai auzit de Dumnezeu si daca imi citesti blogul cu siguranta ai inteles ca suntem nimic fara El...si e imposibil sa ajungem la El fara Ea, Biblia!!!

Acum..dupa ce mi-aim descarcat dorul prin cuvinte...nu-mi ramane altceva de spus decat ca ma rog pentru o revolutie pro-dragoste autentica!!!

Azi avem un an.

Nu stiu de unde am inceput, nu stiu cu ce cuvinte am ajuns sa ne legam, nu stiu sa explic cum au inceput sa-mi urce sentimentele atata de sus, nu inteleg cum am ajuns sa legam o funie in trei, care pe zi ce trece devine tot mai stabila.

Nu stiu si nu inteleg; dar stiu sigur ca dragostea ce o port e nemarginita, iubesc cum nu am crezut ca as putea vreodata, ma dedic cum nu credeam ca o sa reusesc si am ajuns sa ma impart cum nu mi-am imaginat niciodata!!!

Am ajuns sa nu ma mai gandesc intai la mine, am ajuns sa inteleg cum e sa fii devotat cu totul cuiva, desi toate gandurile astea ma speriau la inceput, acum stiu sigur ca totul e plin de armonie si pace, si ma simt asa in siguranta in bratele tale si in atentia ta!!!

Nu cred ca ar fi putut altcineva sa ma inteleaga, sa imi ofere totul si sa imi zambeasca cum faci tu; nu exista nimeni care sa fie ca tine...esti un exemplu in credinta, o minune in devotament si o enigma in modul cum imi arati ca ma iubesti.

Dupa un an pot zice sigur ca am cel mai pretios baiat si sunt cea mai binecuvantata fata cand pot afirma ca sunt prietena, viitoarea logodnica si pe vecie sotie a lui Manu Petroi :)

Totul cu dedicatie tie dragul meu, si cu multumiri Domnului ca mi te-a daruit desi te merit atat de putin!!!

Ploaie de vara !!!

E o zi ploioasa, ploua fara incetare; deja se simte umezeala in aer...si totusi, cetatea e plina de turisti, ii pot numara mai usor dupa umbrele...e o zi care iti reda melancolia zilelor de toamna tarzie.

Turistii sunt foarte zambitori astazi, parca incearca sa imi imprumute starea lor, si incepand sa zambesc fortat, am ajuns sa zambesc lejer, si teoretic fara nici un motiv. Dar acum e liniste in incapare, si pot sta sa gandesc mai limpede, de ce zambesc?!? Pentru ca desi ploua si melancolia m-a trezit din somnul linistit de dimineata...iar ploaia mi-a intarit starea pe parcursul zilei la munca, zambesc...pentru ca si in mine ploua...ploua in fiecare secunda din viata mea cu Speranta Binecuvantarii. !!!

E o ploaie de vara, si in mine, picurii ploii sunt sentimentele mele care sunt foarte puternice, le simt pana in strapunsul oaselor, de parca chiar ar fi aici si ma imbratiseaza; e asa de minunat sa fii binecuvantat!!!

Ma trec fiorii dragostei cand ma gandesc ca ma priveste, probabil zambeste si El cand imi aude gandurile copilaresti...in mine alerg prin picurii de ploaie si ma simt plina de dragoste si pace, afara nu pot alerga in ploaie dar le pot zambi turistilor din cetate spunandu-le prin zambet.."orice zi are frumusetea ei aparte, trebuie doar sa stii cu ce sa o asociezi" .

Ma bucura si veselia naturii ca are apa ca sa creasca, si verdele crud al ierbii si frunzelor imi coloreaza zambetul mai puternic; oh si bujorii din gradinile oamenilor imi emana un miros placut, iar muzica clasica din incapere nu ma face decat sa spun "desi sunt la munca, e cea mai relaxanta zi, desi e plin de turisti, ma simt plina de energie, desi ploua fara incetare, zambesc ca si cum e soare."