Part 2.

Pentru ca saptamana trecuta nu am avut acces la internet, cu intarziere reiau postarea dedicata lui Manu.

Nu e mult ce am de adaugat, e simplu fapt ca pe zi ce trece simt cum e mai bine sa fie doi decat unul...ca e mai bine ca funia sa fie stransa in trei decat in doi...ca e mai incurajator cand stii ca ai un sprijin, e mult mai bine cu el decat singura!!!

Distanta e temporara...e plina de lectii de rabdare...inca in unele situatii suntem incepatori dar Domnul ne maturizeaza in fiecare moment la timpul potrivit. E minunat sa poti visa stiind ca Domnul te va surprinde cu fiecare zi prin modul lui de lucru...ne pregateste momente care imaginatia noastra nu le'ar putea visa si ne binecuvanteaza neincetat.

Sunt sigura ca pentru fiecare relatia proprie e unica si pentru ei e cea mai speciala si incomparabila;  la fel este si la mine, doar ca la mine unicitatea creste pe zi ce trece si compatibilitatea ia o amploare tot mai curata si sincera.

Nu vreau sa iti fac promisiuni desarte, Manu, dar pot sa promit ca voi incerca si voi lupta sa raman si sa cresc langa tine si noi sa crestem langa El si prin El.