Cineva.

Era atunci cand totul pentru mine era fara sens...era atunci cand credeam ca nu sunt destul de buna sa fiu apreciata de cineva...era atunci cand ma rugam sa fiu si eu fericita....ma gandeam doar la mine, in egoismul in care eram incerca un cineva sa ma faca sa ma deschid, sa am curajul sa spun ce fac si ce sunt, ce iubesc si ce nu.

Era Cineva care cand nu ma simteam bine statea o noapte intreaga la telefon cu mine sa ma incurajeze sa lupt si sa se roage cu mine, imi "dedica" versete si ma atragea in lumea lui prin dragostea ce o purta pentru Dumnezeu. Era prea perfect sa cred ca e adevarat, deci am ales sa raman inchisa...dar totusi in prezenta lui eram cu adevarat ce sunt in mine, complicata cum spune el, incapatanata, putin rasfatata si etc. M-a facut sa ma incred mai mult in El!

Cand am avut curajul sa ma deschid asa cum a vrut...a plecat, pur si simplu s-a spulberat visul meu perfect in imperfectiunea mea. A durut si inca doare desi imi acopar durerea cu imbratisarea Lui, a fost mirat cand a verificat ce fac sa zic ca am ramas cu El...si da'cine stie ce e in acel cineva cu adevarat..oricum a fost parte din viata mea! Acum stau...astept ceva...nu stiu ce...stiu ca se va intampla curand, poate prea curand pe cat ma astept.
Stiu ca si Cineva asteapta la fel, curiozitatea lui il face sa ma caute, sa fie sigur ca sunt bine, si in negarea sentimentelor din partea amandurora gasim de multe ori farame de dor...dorul de vremurile in care ne bucuram impreuna in El. Aici mi-e dor si doare!
A trecut un an jumate....in care inca ascuns in mine astept minunea acelor timpuri, era prea frumos sa nu mai apara in viata mea si in a ta, Cineva!
Ai fost zambetul meu cand eram bucuroasa si lacrima mea cand am fost trista..ai fost tu parte din mine....si vreau sa iti doresc o viata binecuvantata in Domnul si te rog lasa talantii ce ia pus Domnul in tine sa fie admirati de toti, e prea mare binecuvantarea sa nu o folosesti in scopul Domnului.

Esti o faptura atat de minunata si trebuie sa crezi doar ca Dumnezeu e acolo atunci cand simti cel mai putin...arma ta nu e jos...e chiar in mana, tot ce trebuie sa faci e sa o inmanezi Domnului, o sa lupte si pentru tine...si o sa biruiasca!
Renunta la e-ul tau si lasa-L sa-ti conduca pasii si viata...orice schimbare e o noua provocare in care poti deosebi lucrurile de care ai nevoie cu adevarat si care te trag in pacat...esti comoara ascunsa la care as trage cu toata puterea sa o scot la iveala...dar ce putere am eu asupra ta?
Nici una.

Cat iubesti?

Mda..zilele astea m-am lasat "inundata" in predici...nu stiu de ce am simtit nevoia sa fac asta in tot timpul liber care l-am avut. Si tot ce am inteles e ca e imposibil sa fi fericit daca nu stii sa iubesti si sa sacrifici neconditionat! Cat adevar, stiam asta, chiar stiam...am tacut pentru ca am crezut ca sunt eu deplasata, dar e adevarat trebuie sa sacrifici daca chiar iubesti sau esti iubit!
Cunosc persoane care din cauza ca nu au apreciat iubirea...au pierdut-o...au ajuns sa traiasca o viata fara dragoste...adica un nimic, consider ca pana stam sa filosofam ce e dragostea ar trebui sa iubim sa vedem ce e dragostea; dragostea e dragoste! Si nu ma refer doar la cea dintr-un cuplu ci la cea cu care ne confruntam zilnic, zilnic trebuie sa iubesti, tot timpul..si cand dormi sa fii constient ca traiesti in dragoste! Cat iubesti? Cum iubesti? cA
Asta naste ratacirea...devenim crestini cu numele!

Raman aici...

As vrea sa stii ca nici unul dintre gandurile pe care mi le destainui, nici o intrebare pe care poti sa mi-o pui nu ma va soca vreodata. Singuratatea in care multi tineri raman cu problemele lor este o adevarata nenorocire, si poti numai sa-i sfatuiesti ca sa-si deschida inima unui om matur, cu experienta si demn de incredere.
Am ajuns din nou la concluzia : cand vrei sa te imbogatesti prea mult, adesea saracesti. Am crezut pana in dimineata asta ca asta am patit si eu, am cautat sa primesc cat mai multa dragoste si cu cat credeam ca o primesc defapt am primit minciuna si dezamagire, dar prostuta de mine, am gresit, nu am cautat unde trebuie, oricum fapta e consumata; am iubit, iubesc si voi iubi, dar nu ce esti acum ci ce erai cand te-am cunoscut; si daca ce esti acum e adevarata ta fata, voi astepta pana o sa apara acea persoana care stie sa fie cum ai fost tu la inceput, o viata intreaga. Oricum raman cu o pace, tot ce am facut e sa iubesc, acum astept sa fiu iubita, pentru ca daca multe lucruri se bat cap in cap, un lucru e sigur, iubeste si vei fi iubit!

Raman cu un gand, cu care voi ramane toata viata..." Iubirea este tare ca moartea" (C.C. 8:6)
Oricum, ai reactionat cum ma asteptam, e clar ca lumina zilei, te felicit de alegere...nici macar nu-ti dai seama ce ai pierdut sau ce noroc ai sa fi iubit asa cum esti, cu tot cu defectele tale..cati nu si-ar dori asta?
Se spune ca fata intotdeauna trebuie supusa baiatului, ea nu are voie sa-si piarda increderea chiar daca a fost deziluzionata; dar nu pricepe baiatul ce isi doreste o fata normala? Nu sa fie o sclava ci sa fie o partenera cu care sa poti intr-adevar sa devii in mod complet o "singura faptura", o fiinta noua si vie. Dar aceasta unire cere o critica reciproca, ce relatie e aceea in care nu se spune adevarul in fata? Aceea in care doar cuvintele de admiratie si de lauda sunt active...ce relatie?

"In iubire nu este teama; ci iubirea perfecta alunga teama; pentru ca teama are cu ea pedeapsa; si cine se teme, n-a ajuns perfect in iubire." 1 Ioan 4:18

Eu raman aici...asteptand ca imaginea de care sunt indragostita inca de cand eram mica si visam la o poveste de dragoste rupta din basme...acel "cineva" care nu cauta mijloace sa ma cucereasca si dupa sa-si scoata ghearele la mine...acel cineva care stie sa puna pe Dumnezeu inainte de mine! Raman aici...raman cu El, cauta-L si poate o sa dai si de mine...:)

Era el...

Era el, acolo, asezat pe o margine de banca, stand putin cocosat cu pielea palida si ridata, cu ochii plini de lacrimi care parca erau blocate sa curga siroi prin micile santuri lasate de alte siroaie.
Imbracat in hainele de duminica, frumos calcate si pline de praful de tara. Cand vorbea predicatorul si pomenea de venirea Lui si de viata vesnica lipsita de griji, i se lumina fata si ochii ii luceau ca unui copil ce a primit prima lui bicicleta.

Cu buzele subtiri care cu greu le deschidea in rugaciunile care le ridica catre Domnul; simteam o frica cand il priveam, nu o frica de el ci de Cel care vine in curand. Cand il priveam imi dadeam seama cat de scurta poate fi viata pe pamant, a aparut intrebarea care si acum e lipita de mine: "Daca azi e ultima zi pe pamant? Cat am rodit pentru El? Indeajuns incat sa fiu scrisa in Catea Vietii sau nici nu ma va recunoaste din cauza pacatelor in care ma inec?"

Am continuat sa-l privesc cu frica dar nu puteam sa-mi iau ochii de la el, parea plin de ravna dupa Cer, parea si el cu noi dar cred ca avea un gand departe...spre Casa care o asteapta.
Era el, un batranel, nici numele nu l-am retinut, dar el o sa ramana in mintea mea mereu, un om placut, om de la sat, om care vrea sa fie cu Dumnezeu.

In timp ce cantam, parca simtea ceea ce canta, m-a provocat sa simt si eu, sau cel putin sa incerc asta; ii multumesc ca prin simpla lui prezenta in acea camaruta in care ne-am adunat cativa oameni, 5 batranei care erau plini de veselie ca noi, grupul de misiune, am ales sa trecem si prin satul lor; dar acel batranel...ii multumesc ca m-a provocat sa cant mai des cu inima si sa simt din tot strapunsul sufletului ceea ce cant.

Era el...cine stie de o sa mai fie pana data viitoare? Dar daca nu o sa mai fiu eu?

e mult...

De ce toata lumea cauta sa isi gaseasca increderea de sine prin a pune jos pe cei din jur? A ii judeca si critica pana vorbele devin adevarate sageti care strapung cu atata usurinta inima.

Nu sunt si eu om ca voi? Nu am si eu drept la viata si libertatea care o au toti? Se spune ca incercarile vin pentru a te zidi...o fi asa sau nu o fi...nu stiu..stiu sigur ca vreau sa dorm pana trec toate...ma inec in lacrimi si vreau sa ma simt eu din nou...am revenit la o lupta care o credeam trecuta, se pare ca trebuie sa o infrunt..sa caut arma Lui potrivita pentru a invinge si a fi tot eu...asa cum caut sa fiu.

Ma rascloleste ceea ce am vrut sa nu mai fie, am langa mine ceea ce iubesc si toate incercarile nu fac altceva decat sa intareasca dragostea ce o port, chiar daca scopul celor care incearca e sa o dezlege. Dar stiu un lucru...Dumnezeu ce leaga omul nu poate dezlega! Doar atat va rog...nu va mai bagati!

Proverbe 12
6. Cuvintele celor rai sunt niste curse ca sa verse sange, dar gura celor fara prihana ii izbaveste.
13. In pacatuirea cu buzele este o cursa primejdioasa, dar cel neprihanit scapa din bucluc.
16. Nebunul indata isi da pe fata mania, dar inteleptul ascunde ocara.
25. Nelinistea din inima omului il doboara, dar o vorba buna il inveseleste.

Nu am ca scop sa mustru pe cineva...doar ma descarc de tot ce e in mine...vreau sa zambesc din nou! Intre timp astept intelepciune ca sa aibe loc o minune!

Din nou, noi doi!

" Stateam pe geam si ma gandeam....oare unde esti? ce faci? te gandesti si tu la mine?
Acestea erau intrebarile mele ce-mi rascoleau tot-nauntrul meu, la care totusi nu gaseam nici un raspuns.
Apoi, am vazut o umbra-n soare, erai tu..te jucai c-o raza si ma priveai prin ea, c-un zambet larg, cu glasul tremurand, m-ai salutat.
Iar eu, uimita ramanand...pierduta in tine....am murmurat un mic salut.
In timp ce inima mi se facuse cat un purice de mica; tu ai trecut mai departe, surprins si parca bucuros.
Eu am ramas uitandu-ma la tine...la amandoi, si la ce-a fost.

Iar tu din nou cu raza lunii ai revenit si mi-ai soptit: "Eu sunt aici sa iti sterg lacrimi...de la-nceput...pan'la sfarsit."
Priveam uimita, inlacrimata...mai atins incet si mi-ai desenat un zambet pe fata, prin zambetul tau mi-ai reincalzit sufletul inghetat de la atata asteptare.
Mi-ai luat mana, si mai asigurat...tot ce va urma e scris acolo undeva ca e dupa voia Sa, indiferent de val inima ta o sa fie a mea...iar acum ma intrebi: "poate inima ta sa fie a mea?" "

Negativism cat cuprinde.

Am fost intrebata de ce nu mai scriu pe blog, e simplu, sunt prea revoltata, as parea o persoana care detesta 100% lumea in care ia fost dat sa traiasca.

E detestabil sa alegi sa umbli la biserica in loc de cluburi si cand ajungi acolo unde se presupune ca e pacea sa se bage toti si sa te studieze din cap pana in picioare, data viitoare poate imi fac curaj sa intreb ce am purtat acum o luna, sunt sigura ca stau bine cu memoria vizuala!

E detestabil cum oamenii fac pe marii credinciosi dar defapt se roaga doar o data pe saptamana, si asta daca nu cumva sunt ocupati sa butoneze telefonul, sa vorbeasca cu vecinul sau sa vada cati se roaga!

Ah'am atata negativisim in viziunea mea incat nu mai pot, si asta din cauza oamenilor care sunt tot mai falsi si mai prefacuti. Cum poti sa zici ca Il iubesti pe Dumnezeu si nu esti in stare sa ai timp pentru cei din jur?!?

Aaaa...sau cum poti spune ca Domnul te-a inzestrat cu intelepciune si tu esti dependent de proroci si mai si crezi orice vorba. Nu ca as avea ceva cu prorocii dar dau un exemplu personal, acum 10 ani daca nu si mai mult i s-a spus sorei mele ca mama in 3 zile o sa moara, dezastru pentru mine! Au trecut 10 ani sau peste si inca o am pe mama langa mine! Si persoana care a avut asemenea curaj se mai numeste omul lui Dumnezeu? Cata stupiditate in lumea asta, repet nu am nimic cu ei dar nici nu-i cred pana nu verific, asta ma invata si Isus, nu?

"Tot asa si limba, este un mic madular, si se faleste cu lucruri mari. Iata, un foc mic ce padure mare aprinde!" asta e din Iacov, si cat adevar, poate ai inteles, urasc barfa si minciuna. Ce e interesant, de multe ori am fost mintita de cei apropiati si de fiecare data la timpul potrivit Dumnezeu a avut grija sa-mi deschida ochii sa vad, intradevar in ochii Lui minciuna are picioare scurte.

Sau da, nu ti s-a intamplat niciodata sa mergi in biserica si pur si simplu toata lumea sa se plictiseasca? Parca stau in biserica din obligatie si nu din placerea de a sta in partasie cu Dumnezeu.

Poate am fost prea negativista, asa ma simt acum si asa vad lucrurile acum! Stiu, exista si oameni dedicati si care chiar cauta pe Dumnezeu. Asa vreau si ravnesc sa fiu si eu.

Asa ma simt acum si sper sa fiu inteleasa...!