"Vezi ca lumina din tine sa nu fie defapt intuneric! "

Privesc in stanga si gasesc minciuna, in dreapta minciuna, in spate minciuna, in fata minciuna , in jos minciuna, pana si in mine gasesc minciuna...iar cand privesc in sus cu mila Imi promite ca foarte curand ma va ridica de pe acest pamant, din acest loc care oamenii l-au transformat din Paradis in Iad...tot ce trebuie sa fac e sa-mi reumplu zilnic sufletul cu El si sa ma golesc de mine, e atat de simplu, sa raman in rugaciune!
Am fost intrebata zilele trecute cum imi dau seama cand cineva e o lumina, raspunsul desi cautam sa fie cat mai complex l-am dat simplu "privesc dincolo de aparente", am fost intrebata de ce am ales unele persoane in care sa investesc, raspunsul a fost pentru ca merita, sunt unele dintre ele care nu stiu ca sunt o comoara in ochii mei si nu stiu ca mijlocesc pentru ei, conteaza? Nu, Dumnezeu stie si imi e de ajuns!
Lumina multora se stinge cel mai repede atunci cand refuzam sa intelegem ca scopul nostru e de a ridica pe cei din jurul nostru, nu de a le aduce osanda si judecata. Cine suntem noi sa osandim cand e El peste noi toti si in fata Lui suntem toti egali? O alta cauza e acea ravna a oamenilor care iubesc sa iasa in fata celorlalti, in ultima perioada am fost numita imatura pentru ca am trecut prin ceva prin care nu am mai trecut niciodata, si nu am stiut cum sa reactonez, am facut cum am crezut, iar unde am gresit mi-am cerut iertare, ca imi cer iertare sunt imatura? Wow, inseamna ca toti crestinii sunt imaturi. Interesant cum pe zi ce trece observam ca oamenii sunt atat de ciudati, incepand cu mine, sufar de fel in tacere, iar atunci cand stiu ca trebuie sa spun ce am de spus, Dumnezeu imi da cuvinte si curaj iar oamenii imi inchid usile...
Am inteles ca lucrarea Lui va reusi in viata mea pentru ca am inceput-o de pe genunchi, chiar daca oamenii vor incerca sa nimiceasca planul Lui pentru mine, in Fapte 5:38,39 mi se da siguranta ca merita sa investesc in continuare in rugaciunile pentru cei care lupt! Dumnezeu da biruinta oamenilor care se roaga.
Dumnezeu este cu cei cu inima sincera, cei care in afara par luptatori si inauntru sunt plini de frica de El, El ii alege pe cei slabi, nu are nevoie de oameni puternici care se incred in ei.
Am realizat ca am fost oarba si El m-a vindecat, mi-a deschis ochii sa vad ca oamenii nu sunt ceea ce par, ca in oamenii sta ascunsa rautatea si atunci cand te astepti mai putin, te tai si scormoneste rana deschisa dupa care iti spun ca esti bun de aruncat la gunoi! Exista oameni de genul asta, din pacate cunosc si eu multi...am fost inteleasa gresit cand am spus ca sufar si doare, mi s-a spus ca nu stiu sa lupt, dar Iov nu a luptat? In timp ce suspina de durere?
Lacrimile imi sunt numarate, si stiu ca Dumnezeu imi da curajul sa indraznesc sa ma avant pe apa, sa cobor din barca in care am crezut ca va fi bine si sa umplu cu Isus prin credinta!
Nu stiu parerea ta despre mine, nu stiu cum gandesti cand citesti gandurile mele, nu stiu, dar nu judeca cand cunosti in parte...iar atunci cand auzi un zvon rau despre cineva sa nu crezi pana nu verifici singur. Dar atunci cand auzi un zvon bun despre cineva fii plin de fericire pentru acea persoana! Sa fim gata sa nu mai credem orice zvon si sa dam o a doua sansa!
"De astazi , eu te vreau in inima!"

Tu ce cadou ai de dat?

Ah'nu ti s-a intamplat niciodata sa stai pur si simplu si sa te gandesti de ce treci pe unde treci si de ce Dumnezeu permite?!?
Trec prin mari incercari care nu au nici un raspuns plauzibil..dar am inteles ca aici pe pamant sunt liber arbitru si eu aleg daca sufar sau nu...eu aleg daca stau pe net sau stau in rugaciune...eu aleg daca gandesc pozitiv sau negativ...eu aleg daca iubesc viata sau o urasc....eu aleg pe cine iubesc si pe cine nu...eu aleg in cine sa am incredere si in cine nu...
Stateam si ma gandeam de ce nu raspunde Domnul tot timpul?!? Vreau sa scap de o durere ce ma apasa greu, o durere ce distruge optimismul din mine...ce transforma zambetul meu in lacrimi pline de durere, o incercare pe care singura am ales sa o trec! Cum se va termina si cand? Probabil tot de mine depinde...Dumnezeu ce va face e sa-mi aline durerea si sa-mi ofere o sansa mai buna:)
Ma gandeam cat de negativisti sunt oamenii..iar eu m-am lasat influentata de ei si am ales atatea zile sa am impresia ca de ce am pierdut ceva s-a sfarsit lumea. Ah'azi cand am avut un moment de reculegere ma gandeam cum pot gandi ca un om care desi zice ca e crestin cand vine vorba de fapte..o sa ma abtin la comparatie:))
De sarbatori de obicei bisericile sunt pline..nu-i asa? Da iti poti da seama ca cei veniti de departe sunt prezenti..priveam in curtea bisericii..ah ce colectie superba de masini, dar cand am pasit in biserica, ma asteptam sa vad multe lumini, adica omul binecuvantat nu Il lauda pe Domnul neincetat?!? Nici macar o luminita nu am gasit in cei care erau cu masinile din colectia bisericii...am zis probabil e prea dimineata, a trecut ora de rugaciune..am iesit sa cant..priveam atenta la cei care nu i-am vazut de atata vreme..ah'ce haine superbe de sarbatoare, cata parada pentru Nasterea Domnului, cata pregatire..dar festivitatea? Ah'da sunt acei cativa care incearca sa umple 3 ore de slujire in biserica...in timp ce unii dorm sau viseaza la masa de la pranz!
Cat se poate bucura Isus de toate pregatirile pentru marea sarbatoare cand noi uitam de El? Sarbatorim fara sarbatorit? De ziua cuiva nu daruim persoanei in cauza daruri? Noi ne Craciun ne facem noua cadouri! Lui ce cadou i-ai dat de Craciun?
Ah'cat negativism in noi, cat de mult iubim e-ul nostru! Nu e vorba doar de Craciun, e o comparatie cum nu vreau eu sa mai fiu! Fara sfarsit..doresc sa fiu langa El neincetat, sa gandesc pozitiv chiar daca cineva isi bate joc de mine, sa zambesc atunci cand pierd ceva, sa fiu sigura ca prin El daca pierd ceva inseamna ca va fi ceva mai bun.
Iar atunci ca ma doare tare, cand simt ca durerea vrea sa acapareze cu negativism gandirea mea...sa ma ridic si sa pot zice convinsa "NU!"...acum zambesc si astept o minune! DA minunea Lui e pe cale sa apara in viata mea! Daca ceea ce am ales eu am pierdut...ceea ce voi alege in data urmatoare va fi asa incat ceea ce ofer eu sa fie indeajuns si ceea ce sunt eu sa fie privit prin ochii Lui :)

dar...iubesc!

Orice om care gandeste isi gaseste o lume proprie..o lume in care poate simti nemurirea, in care poate fi ceea ce e... Dar exista momente in care trebuie sa dam cu capul de ceva, sa realizam ca avem o viata de infruntat in fata, in care teama de ce va urma va stagna. Viata defapt e o simplitate banala..doar ca noi ne-o complicam singuri...spunea cineva.."daca vrei sa fi fericit, fii"..cat de simple cuvinte..:)

Mintea mea? e un labirint la care de 20 de ani nu am reusit sa-i dau de capat, dar am inteles ca nu voi reusi niciodata pana nu ajung in fata Lui... pana atunci o sa ma plimb prin acest labirint numit viata...in care poate voi trece din nou pe unde am mai fost..sau voi ajunge in mii de locuri nestiute... ma cunosc atat de putin...am zile in care simt ca sunt in plus in fata tuturor, in kre ma urasc pentru ce sunt..urasc raul din mine... sunt multe clipe in care ador sa umblu prin ploaie..asa stiu ca nu ma va vedea nimeni plangand...sunt zile in care voi spune azi e ziua in care vreau sa zambesc..si cand ma ridic observ ca viata imi ofera doar lacrimi, am momente in care cand vad cata dragoste am de oferit, imi vine sa las toate deoparte si sa o impart...la fiecare cat simt... ah'daca nu ar complica oamenii lumea..ce simplu as putea spune "te iubesc" zambind...poate cu lacrimi de fericire ca pot sa spun in fata persoanei in care merita sa investesc, persoanei care defectele ei pentru mine sunt cele mai importante calitati. dar oamenii complica..eu raman cu speranta ca sunt unii oameni care chiar daca nu stiu ce vor..inima le arata ce simt...le ofera posibilitatea sa ia intiativa, iar daca esueaza sa se ridice si sa zambeasca zicand "sunt impacat cu gandul ca am incercat".

Eu? am esuat din simplul fapt ca am iubit si pana am invatat cum sa arat mi s-a intors spatele..m-a durut si doare...doare tare! dar sunt multumita ca am avut curajul sa zic ce simt si sa fiu ce sunt...sunt impacata ca desi am pierdut...am incercat...am ajuns in final invinsa si franta... acum? ma lupt cu mine...sa arunc in trecut ceea ce nu voi mai putea avea niciodata..dar sa raman cu speranta ca va fi bine, pana atunci? raman un vers nescris in poezia vietii..dar care trage sa fie scris cat mai repede:) un gand simplu..care tinde spre complicitate, un gand care arata ca sunt om,ca simt..plang..sufar...dar iubesc :)

Credinta sta in fapte nu in vorbe....

" Nu criticul este cel important; nu cel care arata cu degetul atunci cand cel puternic se poticneste sau cand binefacatorul ar fi putut face mai mult bine. Lauda este a aceluia care este in arena...care, in cel mai bun caz, cunoaste la final triumful unei mari realizari si care, in cel mai rau caz. daca pierde, macar pierde pentru ca a indraznit. Asadar locul lui nu va fi niciodata alaturi de acele suflete timide care nu cunosc nici victorie nici infrangere." [ Theodore Roosevelt]

Cat de mult mi-au placut cuvintele astea, cat de incurajatoare pentru a cobori din barca ta plina de frica si sa umbli pe apa, cum spunea John Ortberg, ce poate fi mai minunat in fata Lui decat sa vada ca nu te dai batut pana nu gusti triumful sau infrangerea? Cum putem noi dovedi mai bine ca vrem sa ajungem langa El, cand nu suntem gata sa dovedim lumii ca suntem lumini prin El, sau poate intrebarea ar fi, chiar suntem noi lumini? Ar putea zice un om din lume ca avem ceva diferit? Ce izbesc ochii lumii cand privesc inspre noi? Vocabular urat, parada modei, lacomie dupa bani, barfa, lauda, minciuna...lista poate continua, cum crezi ca poti fi o lumina cand te minti pe tine insuti? Eu una m-am simtit mizerabil in fata Lui dupa citirea acestor cuvinte, m-au prins chiar intr-o pasa in care trebuia sa ma decid...lupt sau stau? Probabil voi gusta infrangerea, dar comoara din Cer va fi atat de dulce incat v-a acapara gustul infrangerii..asta e bonusul unui luptator de-al Lui...indiferent ca pierzi sau castigi...pe calea Lui dupa orice lacrima vei primi o binecuvantare...

Nu ti s-a intamplat sa te intrebi de ce toate iti merg pe dos? Sa ai impresia ca daca renunti sa te mai zbati poate se vor linisti apele? Ah'si eu de atatea ori ma confrunt cu intrebari de genul...dar am ajuns la concluzia ca atata timp cat nu fac nimic, satana va da impresia ca apele sunt calmate dar defapt nimic nu s-a schimbat, toate asteptau sa fac eu pasul pentru a incepe lupta...oricand reiei lupta apele vor fi aceleasi..nicidecum mai linistite.

Merita sa veghezi dupa care sa iei masuri...dar tot ce conteaza intr-o lupta e sa fi sincer si deschis..atat cu tine insuti cat si cu ceilalti implicati...e mai bine sa se auda din gura ta ce ai de zis decat de la altii..pentru ca stii cum e "telefonul fara fir"..pana ajunge la destinatie forma cuvintelor si intelesul lor e cu totul altfel.

Te afli in momentul asta intr-o lupta? Ce ar fi sa reflectezi, priveste la intersectia in care te afli...si alege calea cea mai plina de primejdii..pentru ca aia cu siguranta e calea Lui,iar atunci cand stagnezi si spui de aici nu mai pot continua...va veni El si te va indruma...pentru ca El apare exact atunci cand noi nu mai putem face nimic. Se intampla de multe ori sa spunem ca Dumnezeu nu ne ajuta, dar oare nu suntem noi cei fricosi si lenesi si nu facem pasul care il putem face si singuri? Dumnezeu actioneaza doar atunci cand puterea omului e prea mica in fata incercarii, dar nu va actiona atunci cand refuzam sa pasim din cauza ca ne e teama ce va urma...candva tot vei trece pe acolo, ori acum ori mai incolo...e incercarea care te maturizeaza...cu o lupta neterminata nu poti ajunge in Cer.

Cat despre mine si incercrea mea, sper ca am luat decizia corecta, iar daca nu Dumnezeu imi promite in Fapte 5 :38, 39 ca ceea ce e dat de la Dumnezeu nu va fi nimicit niciodata de oameni, chiar daca toti sunt impotriva...