Toti crestinii au tendinta sa spuna ca ei asculta doar de Domnul, ca nu le pasa de criticele celorlalti, ca nu se simt doborati de cuvintele celor din jur. Asta as fi spus si eu acum cateva saptamani, pana am realizat cat de mult ma minteam singura, si cum se stie, cea mai mare minciuna e sa te minti singur. Am decis sa privesc in detaliu problema si sa pornesc in cautarea unui remediu.
Prima idee a fost sa merg sa vorbesc cu cineva care are timp sa ma asculte si probabil imi va da si un sfat bun, dar am primit doar un raspuns vag. Am continuat sa caut, desi nu imi sta in fire, am decis sa raspund sincer cand ma intreaba cineva cum sunt, poate primesc cuvintele care le caut, nu am gasit nimic, decat pareri care mai de care mai filosofice, cuvinte care in unele contexte nici nu isi aveau rostul, decat, eventual cel de a iesi in evidenta.
Ranita, dar pregatita de lupta am continuat sa caut, in cercetarea mea, am descoperit atatea intrebari si asteptari incat nu mai stiam ce anume caut, dar am continuat...
In cautarea mea, am sperat ca sentimentele ce le-am descoperit in suflet sa-mi fie completate de persoana in cauza, dar cerand asta, am primit o lovitura atat de puternica ca si raspuns, incat am ajuns doborata intr-o vale plina de ceata, cat de ciudat, eram goala si nu aveam putere dar aveam vointa sa lupt pentru a descoperi enigma cu care ma confruntam.
Din acea vale, am ridicat ochii inspre cer, cu speranta ca voi gasi o cale de iesire...nu am zarit decat ceata, dar prin ceata deasa care ma inconjura am auzit un glas puternic.."Imi pasa de tine, te voi tine in palma Mea pentru a veghea asupra ta". Nu imi puteam imagina cui sa ii pese de mine, dar mi-am reamintit de Cineva, o persoana care de fiecare data cand eram in probleme era dispusa sa ma ajute, chiar Il admiram ce bun poate fi, sa fie langa mine in orice moment, iar eu sa apelez la El doar in necaz. Atunci am realizat cat de josnica pot fi, fariseu 100%, cum pot profita de bunatatea Lui?
Am decis sa-mi cer iertare si sa ii povestesc starea mea...a acceptat conversatia si spre uimirea mea, imi completa ceea ce aveam de zis inainte sa termin fraza. Atunci m-am vazut goala, ca o frunza care si-a pierdut pigmentul, simteam ca daca nu iau masuri drastice ma voi usca definitiv. Dupa ce mi-a ascultat ceea ce am avut de zis, nu mi-a dat nici o indrumare decat sa fac ce-mi spune inima, m-am uitat atenta in inima si am gasit sentimente, cata iubire, imi venea sa impart la toti oamenii...dar am decis sa o dau treptat celor din jur, desi am ales 5 persoane carora am decis sa le arat cat de mult imi pasa de ei, pentru ca inainte de a termina conversatia a spus ca Mi-a lasat si un gand, am gasit ideea, cum sa am un prieten adevarat, care sa fie in stare sa imi spuna ca ma iubeste prin fapte, care e in stare sa te iubeasca pana te intrebi "de ce pe mine?".
Am inteles ca trebuie sa fiu eu prietenul acela pentru altii si in schimb voi primii prietenii pe care mi doresc.
Am incercat sa fac asta, sa arat persoanelor pe care le iubesc pana unde sunt in stare sa merg doar ca sa fie bine...in schimb, am primit dezamagire. M-am simtit doborata complet, imi simteam aripile grele...dar din nou a venit acea voce si mi-a spus "imi pasa de tine, te tin in palma Mea", cat de josnica am putut fi, era chiar langa mine si eu cautam in lume...in zadar...am decis sa fiu prietena cu singura persoana care a acceptat sa tina o conversatie de o prietenia adevarata cu mine.
Aum astept minunea Lui...mi-a spus ca ceea ce simt e din partea Lui, dar sa nu-mi fac griji ca nu primesc din partea celolrlalti la fel, doar sa stau in tacere si sa vad minunile Lui. Sunt sigura ca El imi ramane prieten..va fi pe veci, pentru ca El e statornic....sunt rod al imaginatiei Lui si asta ma umple de bucurie.
Prima idee a fost sa merg sa vorbesc cu cineva care are timp sa ma asculte si probabil imi va da si un sfat bun, dar am primit doar un raspuns vag. Am continuat sa caut, desi nu imi sta in fire, am decis sa raspund sincer cand ma intreaba cineva cum sunt, poate primesc cuvintele care le caut, nu am gasit nimic, decat pareri care mai de care mai filosofice, cuvinte care in unele contexte nici nu isi aveau rostul, decat, eventual cel de a iesi in evidenta.
Ranita, dar pregatita de lupta am continuat sa caut, in cercetarea mea, am descoperit atatea intrebari si asteptari incat nu mai stiam ce anume caut, dar am continuat...
In cautarea mea, am sperat ca sentimentele ce le-am descoperit in suflet sa-mi fie completate de persoana in cauza, dar cerand asta, am primit o lovitura atat de puternica ca si raspuns, incat am ajuns doborata intr-o vale plina de ceata, cat de ciudat, eram goala si nu aveam putere dar aveam vointa sa lupt pentru a descoperi enigma cu care ma confruntam.
Din acea vale, am ridicat ochii inspre cer, cu speranta ca voi gasi o cale de iesire...nu am zarit decat ceata, dar prin ceata deasa care ma inconjura am auzit un glas puternic.."Imi pasa de tine, te voi tine in palma Mea pentru a veghea asupra ta". Nu imi puteam imagina cui sa ii pese de mine, dar mi-am reamintit de Cineva, o persoana care de fiecare data cand eram in probleme era dispusa sa ma ajute, chiar Il admiram ce bun poate fi, sa fie langa mine in orice moment, iar eu sa apelez la El doar in necaz. Atunci am realizat cat de josnica pot fi, fariseu 100%, cum pot profita de bunatatea Lui?
Am decis sa-mi cer iertare si sa ii povestesc starea mea...a acceptat conversatia si spre uimirea mea, imi completa ceea ce aveam de zis inainte sa termin fraza. Atunci m-am vazut goala, ca o frunza care si-a pierdut pigmentul, simteam ca daca nu iau masuri drastice ma voi usca definitiv. Dupa ce mi-a ascultat ceea ce am avut de zis, nu mi-a dat nici o indrumare decat sa fac ce-mi spune inima, m-am uitat atenta in inima si am gasit sentimente, cata iubire, imi venea sa impart la toti oamenii...dar am decis sa o dau treptat celor din jur, desi am ales 5 persoane carora am decis sa le arat cat de mult imi pasa de ei, pentru ca inainte de a termina conversatia a spus ca Mi-a lasat si un gand, am gasit ideea, cum sa am un prieten adevarat, care sa fie in stare sa imi spuna ca ma iubeste prin fapte, care e in stare sa te iubeasca pana te intrebi "de ce pe mine?".
Am inteles ca trebuie sa fiu eu prietenul acela pentru altii si in schimb voi primii prietenii pe care mi doresc.
Am incercat sa fac asta, sa arat persoanelor pe care le iubesc pana unde sunt in stare sa merg doar ca sa fie bine...in schimb, am primit dezamagire. M-am simtit doborata complet, imi simteam aripile grele...dar din nou a venit acea voce si mi-a spus "imi pasa de tine, te tin in palma Mea", cat de josnica am putut fi, era chiar langa mine si eu cautam in lume...in zadar...am decis sa fiu prietena cu singura persoana care a acceptat sa tina o conversatie de o prietenia adevarata cu mine.
Aum astept minunea Lui...mi-a spus ca ceea ce simt e din partea Lui, dar sa nu-mi fac griji ca nu primesc din partea celolrlalti la fel, doar sa stau in tacere si sa vad minunile Lui. Sunt sigura ca El imi ramane prieten..va fi pe veci, pentru ca El e statornic....sunt rod al imaginatiei Lui si asta ma umple de bucurie.
2 comentarii:
foarte tare..:x...tine`o tot asa:x :x >:D< Gbu
e bine sa stiu ca am o sora asa de inteleapta si matura. Cred ca undeva in sufletul meu ai ramas si probabil vei ramane tot sora mai mica. :) Si sunt surprinsa decat de mult te-ai maturizat. Ma bucur si-i multumesc Lui Dumnezeu ca existi, si sunt sigura ca Dumnezeu are un viiotr frumos pregatit ptr. tine , trebuie doar Sa-L cauti.
te iubim mult.
Trimiteți un comentariu