Urasc sa urasc

"Realitatea e inimaginabilul imaginatiei, reflectata in viata aceasta cruda." (Dilly)

De cateva saptamani am primit un raspuns in caderea mea, eram doborata de cuvintele strainilor din "familia mea", ravneam la o idee cum sa ies din situatie, si am primit cadou in mintea mea cuvintele "doboara-ma prin vorbe, ma voi ridica prin fapte".

Cuvintele...au devenit atat de importante in viata cotidiana incat am uitat ca exista si fapte. Prin cuvinte, am inteles ca pentru a ma apropia mai mult de Cer trebuie sa trec peste o vale adanca. Trebuie sa accept critica, barfa si judecata din partea strainilor din viata mea. Am acceptat provocarea si m-am apropiat de vale, am inceput sa simt cu adevarat ce inseamna un cuvant spus de suflete mantuite cu vorba si pierdute cu fapta, cu ajutorul Lui, desi nu L-am simtit, am reusit sa prind curaj si sa cobor in vale, de atunci zilnic privesc in jur si vad zambetele false a strainilor din noua mea "familie", critici subtile, barfe, dezinteresul fata de cei din jur.

Raman socata pe zi ce trece de cat de multe idei au criticii mei, ma bucur ca prin ajutorul lor incep sa vad cat de importanta e parerea Lui si cat de false si fara importanta sunt parerile lor.

Desi ar trebui sa ma simt ranita, sunt plina de fericire cand stiu ca eu pot sa completez versul meu din poezia vietii, desi sunt inca in vale, curand voi iesi si voi fi mai aproape de Cer decat mi-am imaginat vreodata, voi fi cu adevarat un suflet luminos cu vise albe si clare.

Pana atunci, doresc sa multumesc criticilor mei ca fac parte din noua mea "familie", ca multi dintre ei sunt actori cu un talent de invidiat, multumesc pentru falsitatea din voi si regret ca alegeti sa priviti la cei din jur si nu priviti in voi, sunteti impreuna cu mine rod al imaginatiei Lui, suntem frumuseti divine, dar pentru a reflecta asta trebuie sa privim la noi insine si la El in fiecare detaliu, sa lasam lumea plina de critica si sa fim adevarate lumini.

Recunosc, si eu critic, dar eu iubesc sa ma critic pe mine, am momente in care ma critic pana ma simt atat de josnic incat sa ma ridic prin fapte. E modalitatea mea de a ma pedepsi.

Totodata, vreau sa multumesc dragii mei critici pentru ca imi amintiti zilnic ca sunt imperfecta, ma umplu de fericire sa fiu tot mai sigura de lucrul acesta, asa stiu ca prin imperfectiunea mea apropiindu-ma de perfectiunea Lui, devin o lumina clara pe pamant.

Nu va urasc pentru ceea ce faceti,multumesc tuturor care ma judeca, barfesc si critica, va iubesc ca imi sunteti frati in El, va iubesc pentru ca si El ma iubeste desi sunt o pacatoasa.

Va multumesc si sper sa realizati cat de mult pierdeti ca nu alegeti viata cu El!