Nu mă mai înţeleg cu mine

Mi s-a spus că gândesc prea negativ. Nu! Pur şi simplu am momente în care simt că doare, butonând tastatura şi descarcându-mă voi reuşi să recapăt încrederea..scriu, citesc şi cand văd cât de naivă sunt în unele momente, râd subtil de mine şi încerc să caut o cale matură de a trece peste.

Am reuşit să trec peste multe în cele 7240 zile ale mele. Am ajuns în acel moment în care nu mă mai recunosc, de ce plang eu? de ce îmi consum energia şi nervii pe toate astea? Raspunsul ar putea fi "dragostea", am ajuns să accept orice rană fie ea deschisă sau închisă, să înghit orice vorbă acră sau amară, să accept complimente false...

Mai sunt în jur de 30 de ore pană trecem în 2009, la fel ca majoritatea, încep să privesc înapoi şi să derulez anul 2008 să vad ce am reuşit să fac. Am multe binecuvântări, bucurii, câteva încercări şi acum spre sfârşit neaşteptata provocare, legată de viaţa personală, nu voi detalia pentru că nu e cazul. Ceea ce nu am vrut la început am ajuns să accept, iar acum când nu văd viitor fară acel ceva, "cineva" vrea să mi-l fure. Nu este loc să-mi spun părerea, defapt este loc dar nu se acceptă...

M-am retras pentru moment, am ales să fiu doar eu cu mine şi cu El...noi 3, eu cu mine ne certăm cel mai des, nu ne înţelegem deloc, am ales să stau să remediez problema şi să caut calea de a demonstra că acel "ceva" îmi aparţine.

Răutatea, minciuna, orgoliile şi oportunismul se înmulţesc exponenţial, parcă pe zi ce trece. Există momente în care, de la atâta presiune, "supapa de siguranţă" se defulează. Iar apoi se închide la loc. Un ciclu perpetuu, care nu face decât să genereze scârbă. Nu are limite, la fel ca şi răutatea. Atâta timp cât îţi pasă, e imposibil să nu te afecteze lucrurile negative din jur. Oricât de tari ai avea nervii. Dar există şi o cale de ieşire din acest cerc vicios. Să nu îţi mai pese. Aşa nu te mai poate afecta. Eu, una, mă tem de un singur lucru. Că va veni ziua în care, scârbită, voi ajunge să spun "a încetat să îmi mai pese"...nu-mi doresc asta, nu doresc să nu-mi mai pese, dar cum pot trece print-o astfel de "telenovelă" când eu sunt scârbită de ele?!? Singură cu siguranţă nu voi reuşi, aleg să merg cu Tine...nu te simt dar ştiu că eşti lângă mine, probabil vrei să vezi cum mă descurc...

În concluzie...am decis să aştept în deplină tăcere răspunsul Tău!! Ciudat..acelaşi răspuns l-am mai aşteptat şi pe când credeam că l-am primit, observ că mai am nevoie de o dovadă :)

Urasc sa urasc

"Realitatea e inimaginabilul imaginatiei, reflectata in viata aceasta cruda." (Dilly)

De cateva saptamani am primit un raspuns in caderea mea, eram doborata de cuvintele strainilor din "familia mea", ravneam la o idee cum sa ies din situatie, si am primit cadou in mintea mea cuvintele "doboara-ma prin vorbe, ma voi ridica prin fapte".

Cuvintele...au devenit atat de importante in viata cotidiana incat am uitat ca exista si fapte. Prin cuvinte, am inteles ca pentru a ma apropia mai mult de Cer trebuie sa trec peste o vale adanca. Trebuie sa accept critica, barfa si judecata din partea strainilor din viata mea. Am acceptat provocarea si m-am apropiat de vale, am inceput sa simt cu adevarat ce inseamna un cuvant spus de suflete mantuite cu vorba si pierdute cu fapta, cu ajutorul Lui, desi nu L-am simtit, am reusit sa prind curaj si sa cobor in vale, de atunci zilnic privesc in jur si vad zambetele false a strainilor din noua mea "familie", critici subtile, barfe, dezinteresul fata de cei din jur.

Raman socata pe zi ce trece de cat de multe idei au criticii mei, ma bucur ca prin ajutorul lor incep sa vad cat de importanta e parerea Lui si cat de false si fara importanta sunt parerile lor.

Desi ar trebui sa ma simt ranita, sunt plina de fericire cand stiu ca eu pot sa completez versul meu din poezia vietii, desi sunt inca in vale, curand voi iesi si voi fi mai aproape de Cer decat mi-am imaginat vreodata, voi fi cu adevarat un suflet luminos cu vise albe si clare.

Pana atunci, doresc sa multumesc criticilor mei ca fac parte din noua mea "familie", ca multi dintre ei sunt actori cu un talent de invidiat, multumesc pentru falsitatea din voi si regret ca alegeti sa priviti la cei din jur si nu priviti in voi, sunteti impreuna cu mine rod al imaginatiei Lui, suntem frumuseti divine, dar pentru a reflecta asta trebuie sa privim la noi insine si la El in fiecare detaliu, sa lasam lumea plina de critica si sa fim adevarate lumini.

Recunosc, si eu critic, dar eu iubesc sa ma critic pe mine, am momente in care ma critic pana ma simt atat de josnic incat sa ma ridic prin fapte. E modalitatea mea de a ma pedepsi.

Totodata, vreau sa multumesc dragii mei critici pentru ca imi amintiti zilnic ca sunt imperfecta, ma umplu de fericire sa fiu tot mai sigura de lucrul acesta, asa stiu ca prin imperfectiunea mea apropiindu-ma de perfectiunea Lui, devin o lumina clara pe pamant.

Nu va urasc pentru ceea ce faceti,multumesc tuturor care ma judeca, barfesc si critica, va iubesc ca imi sunteti frati in El, va iubesc pentru ca si El ma iubeste desi sunt o pacatoasa.

Va multumesc si sper sa realizati cat de mult pierdeti ca nu alegeti viata cu El!

Traiesc in trecut, gandesc in prezent....

Ce inseamna sa traiesti in prezent? Mai ales cand ajungi intr-un loc unde nu stii ce cauti, nu stii ce vrei si nu stii daca e bine ce faci...cand ajungi acolo unde nu te-ai fi imaginat.

Atunci cand vezi ca viata iti e echilibrata si organizata, ajungi intr-un mediu nou , provocator, plin de surprize dar mai ales de incercari si provocari pline de lacrimi...ajungi acolo unde iti e teama sa iti faci un prieten, te dezgusta faptul ca oriunde privesti vezi doar barfa, critica si minciuna. Te face sa intelegi ca singurul prieten adevarat e El, mai ales atunci cand vezi ca si o singura convorbire la telefon deranjeaza pe cei cu care convietuiesti, e normal...atata timp cat incercai sa faci pe plac celor din jur, cum iti permiti sa incalci regula ta?!? Sa deranjezi pe cel de langa tine...

Pana sa ajungi aici, visai la o viata de student plina de zambet, bucurie dar si esecuri...credeai ca ceea ce spun altii ca e complicat sa traiesti cu atatea persoane necunoscute sub acelasi acoperis...mai ales atunci cand esti obisnuit sa ai camera ta, sa ai intimitatea dorita si atunci cand ai nevoie sa te concentrezi la ceea ce ai de facut sa nu te bruieze nimeni.

Iti doresti sa renunti la tot, doar sa stii ca ajungi in mediul tau, la comoditatea ta. Dar atunci iti dai seama ca Dumnezeu are un plan cu tine, vrea sa renunti la Eu-l tau pentru El. Domnul iti vrea inima intai zdrobita ca sa simti cu adevarat puterea Lui peste viata ta, vrea sa renunti sa mai compari viata ta cu a celor din jur, sa lasi carma in mana Lui...sa ramai constient ca El te tine in bratul Lui.

Accepti situatia, ravnesti sa te ridici, in asa scurt timp ai fost zdrobit si cazut, incat nu stii unde mergi si ce vrei, te grabesti sa iei decizii corecte cat mai repede, dar uiti ca trebuie sa le iei pe cele intelepte, esti jos, ai alunecat intr-o fractiune de secunda, dar continui sa zambesti in fata celor nemantuiti, e deja obisnuit la tine sa ti inchis in inima ceea ce simti, te faci ca nu ai timp sa le rascolesti sa ajungi la o concluzie, desi esti constient ca este normal atunci cand cazi sa te ridici imediat si sa nu te opresti din drumul tau din cauza oamenilor.

Accepti si invelesti sentimentul caderii cu dragoste frateasca, zambesti cu pace si subtil dai de inteles ca tot ce vrei e sa fie ei bine, cat despre tine...o sa ai timp si de tine candva...probabil atunci cand esti prea cazut sa mai zambesti pentru altii.

Vrei ca istoria ce o creezi tu sa fie una plina de gloria Lui, esti constient ca pentru asta ai nevoie sa te maturizezi si pentru a ajunge la o maturitate spirituala mai ridicata trebuie sa treci prin incercari nu trebuie sa te sufoci citind carti complicate pentru oameni simpli. Ravnesti sa devii ascendent, sa cresti si sa urci zilnic , pe zi ce trece tot mai mult.

Stii ca imperfectiunea ta e perfecta in mediul tau, dar pentru a intelege care e mediul trebuie sa accepti ideea de a trece prin locuri si momente pline de intuneric si de neintelegere, dar ramai constient ca Dumnezeu cand ne vorbeste nu ne informeaza ci ne formeaza, iar atunci cand ajunge sa ne formeze ne umple de curaj pentru a merge inainte in drumul plin de incercari, iar atunci cand privesti in urma incepi sa razi si sa spui usurat, ce simplu era daca ma lasam in voia Lui de la inceput.

Drumul cel mai important este relatia cu Dumnezeu, care iti ofera pace, har si binecuvantare, dar nu in ultimul rand dragoste, care e mai presus de toate.

Dragostea, dragostea lui Dumnezeu inseamna sa daruiesti celor care par sa nu aiba mai nimic pentru a te rasplati. Ea provoaca egoismul innascut din fiecare dintre noi si merge dincolo de intelegerea noastra. Dar este dragostea in cea mai inalta forma a ei!

Prin dragoste ajungi la concluzia ca indiferent unde mergi, iti iei atitudinea cu tine. Si atitudinea face locul ingrozitor sau minunat.

Da, viata este asa cum o faci sa fie!

Taci ca sa fi auzit

Ca orice fiinta cu suflet de om,avem tendinta de a critica si judeca dupa aparente, fara sa ne gandim ca in detaliu se afla comori ascunse.
Fiecare suflet are o comoara, mai ales daca a si ales sa o dezvolte prin Cristos, pentru a aduna averea din ea pentru Cer si nu pe pamant.
Dar tu?!? Ce fel de suflet esti? Traiesti ca toti, criticand si judecand? Sau preferi sa spui in fata?!?
Ca sa tindem spre perfectiune, spunem ca preferam adevarul in fata, dar cand suntem prinsi in fapta, ori ne scoatem cu tot felul de pretexte ori tacem si ne razbunam pe persoanele in cauza prin diferite idei.
Nu caut cuvinte fabuloase sau prinse din poveste, incerc sa arat cat de nepocaiti sunt pocaitii...daca chiar apartii lui Isus accepta critica ca o modalitate de a te apropia de purtarea lui Isus. Cand se spune "fi tu insuti", nu inseamna sa fi legat de lume, ci fi tu, plin de ravna dupa El, zambeste sincer, vorbeste cu dragoste frateasca si priveste cu un ochi curat.

Departe dar aici...

Departe de tot ce sunt eu...se afla visul meu...desi tacerea Lui e apasatoare...continui sa cred, traiesc sa iubesc, iubesc sa zambesc, si zambesc ca El ma creat:)
Cum pot fi fericita? Departe de tot ce sunt eu, El e Dumnezeu.Am asteptat un semn,in schimb am primit tacere...o noua lectie in care Dumnezeu imi da de inteles ca El raspunde la timpul Lui.Mi se spune sa risc, ca sa nu regret ca nu am incercat;mi se spune sa nu fac prostia sa incerc si sa nu ma acomodez,as pierde timp si bani degeaba,mi se spune sa fac ce cred eu...dar totusi parerile sunt contra ce simt eu...as vrea un semn, care sa ma umple cu putere sa iau o decizie plina de intelepciune..o decizie in care sa nu am stresul banilor, in care sa inteleg ca voia Lui pentru mine e binecuvantare si nu am nevoie sa fiu o milionara...diavolul intra exact atunci cand te simti minunat ca stii ca ai atins un scop..si o noua etapa in viata ta de crestin.
Oare chiar se roaga cineva pentru mine?Toti care aud prin ce trec (nu ca spun eu...ci normal..barfa e locul 1 in numarul crestinilor)...imi spun,o sa ma rog pentru tine,am incredere k poti lua decizii singura...oare cat de mult insista la rugaciunea pentru mine? Am observat,majoritatea acorda 5 minute(maxim) pentru o cauza..si restul..(15 min) doar pt ei..si nevoile lor...zic 15 minute..intr-un caz in care au "timp" sa petreaca atat in fata Lui.
Nu am cerut si nu voi cere mila, si nici sa se roage cineva pentru mine, ma refeream la cei kre s-au oferit "voluntar" in sustinerea in rugaciune.Pana cand vor continua criticele?Pana cand voi fi judecata de oameni?Pana cand voi auzi zilnic "daca eram in locul tau nu as fi facut prostia asta".
Ma minunez cand vad cat de perfecti se vad cei care ar trebui sa se simta pacatosi,cand vad ca in loc de un suflet sincer ofera celor din jur pareri de "intelecti fara comparatie" .
Nu stiu unde vreau sa ajung, visez sa iau totul de la inceput...asa incat sa nu fac nici o greseala, dar stiu ca nu se poate..si ca trebuie sa merg inainte..nu stiu incotro sa ma indrept..nu stiu unde sa ma uit si ce sa aleg..tacerea Lui e mare,poate e o incercare in care El considera ca sunt destul de puternica sa aleg calea Sa; Doamne cum pot sa te simt?!?Cum pot ajunge pe calea Ta plina de zambet si fericire?
Tot ce am visat e inca vis, si stiu ca Tu imi vei raspunde la timp...am ramas un vers in poezia vietii, un vers necompletat de Tine, carnetelul meu inca e prea gol ca sa fi Tu multumit de mine.

E doar ceva trecator...?!?

E un moment in care nu mai inteleg nimic...mie frica sa accept realitatea, de ce e asa greu sa vrei dar sa nu ai acazia sa poti face?!? Am sentimente de ciuda, furie, vinovatie, nu inteleg...cum e posibil..sa iti sacrifici viitorul tau pentru altii si ei nici macar un "multumesc"..din contra, daca te vad trist te critica.."sigur nu pentru mine ai facut asta."
Am inteles..daca vreau sa-L urmez pe El, trebuie sa fiu pregatita sa "gust din tot felul de incercari" care multe vor face rani adanci in sufletul meu, trebuie sa fiu pregatita sa infrunt orice incercare, dar doare:( . Tot ce vreau e sa fiu inteleasa, am inteles de la "prieteni" ca sunt prea "complicata" sa pot fi inteleasa..ok, atunci sa nu fiu inteleasa si acceptata de toti, doar de cei care vor si inteleg ca nu pot fi si nu ma pot schimba dupa placul oamenilor, atata timp cat eu caut sa fac voia Lui...am dat cu piciorul intr-un vis, dar acum caut sa-mi implinesc altul aici..daca nu voi reusi..voi continua si voi continua pana voi reusi...pana la urma ce rost au criticile si judecatile voastre la adresa mea?Care sunt lipsite de valoare, accept doar judecata Tatalui :) Am gresit,gresesc si voi gresi(neintentionat)...dar Tatal ma iarta si ma va ierta prin rugaciunile mele..sunt sigura de asta, sunt sigura ca nu ma va lasa singura, Dumnezeu e omniprezent, e imposibil atata timp cat Il chem cu inima sincera sa nu-mi vina in ajutor...
Nu stiu de ce trebuie in anul acesta sa fiu aici, nu stiu ce enigme imi mai descopera viata, nu stiu daca vor fi momente de lacrimi sau de zambet, pentru asta voi cauta sa ma inarmez cu putere, lumina si intelepciune!
Dupa cum se stie durerile sufletesti sunt mai groaznice decat cele fizice, dar voi inceta sa mai las lacrimile sa curga, voi inceta sa vad viata doar in motive de plans...voi cauta bucurie si motiv de zambet in orice detaliu din viata mea...stiu ca va fi minunat intr-un final.Si Domnul curand va raspunde rugaciunilor mele! :)

Poate simti si tu la fel...?!?

Stau sa descos toate incercarile..multe sunt din intentia oamenilor,care din pacate au o placere sa raneasca si sa fie mai populari,negativ spun eu,in fata oamenilor normali...am ajuns la concluzia:CAND NU MAI STI CE SA FACI,ACTIONEAZA PRIN CREDINTA! se poate sa lasam noi tot stresul,nervii,supararea si sa ramanem credinciosi acelui Divin ceresc care ne-a dat suflare?totodata se spune ca suferinta este calea care duce la maturizare spirituala..sunt de acord (experiente personale) !Suntem oameni, eu sunt un om, doar un om...nu am puteri, lipsita de curaj dar plina de dorinta de a face lumea mai buna!Da stiu,par ca o super eroina din desenele animate...dar si aceste desene din ideea cuiva au luat nastere, fiecare are un scop si o modalitate de a actiona in lumea aceasta.Din pacate, in special in Romania, lumea e atat de satula de promisiuni desarte incat isi cauta singuri "norocul"... jaf, viol, crima, talharie etc ...stiti voi .. stirile de la ora 5... daca ar stii ca e atat de usor sa fi tu insuti, sa nu-ti pese de ce cred ceilalti, sa iti propui scopul si sa mergi pana la capat, pana simti ca ai atins ceea ce ti-a lipsit intreaga viata.Oamenii spun ca sunt satui de atata escrocherie, dar nu inteleg de ce nu fac ceva? De exemplu violurile..majoritatea sunt facute noaptea, prind fata pe strada,venind din club,imbracata..ma scuzi...mai mult dezbracata...cu un zambet cuceritor...unele chiar intra in sarmul baietilor...aburesc..si pana sa spuna nu..baiatul actioneaza...yey scuze daca sunt prea directa..nu inteleg de ce plange mama fetei dupa? Nu ea a lasat-o sa iasa in halul ala din casa?Toata noaptea..cine stie cate priviri a atras,violul nu e doar pe strada,nu e doar intre necunoscuti...sunt sute de cazuri, poate chiar mii, in care se cunosc...si dupa o noapte in care fata joaca pe inocenta dar e foarte provocatoare pentru tip, devine o ispita atat de mare pentru el, incat chiar daca ea spune nu..el insista pana ajunge unde a vrut...si dupa se spune k fata era cuminte, inocenta si fara nici o vina..nu spun ca nu exista si cazuri de genul..dar in Romania, unde tineretul considera k distractie e numai noaptea,unde manelele si muzica de prost gust e in topul preferintelor, si cum distractie fara bautura, tigari si droguri nu exista..le punem si facem un amestesc de "lucruri superbe" care sunt considerate singurele lucruri bune in viata.Cine sa le spuna ca exista atatea lucruri la care ei ar fi buni, pentru care unii sunt foarte talentati...cand majoritatea parintilor daca sunt intrebati cum de va lasati copii toata noaptea fara sa stiti pe unde umbla,singurul lor raspuns e "vremurile s-au schimbat,si trebuie sa ne adaptam"..bine acelasi raspuns in diferite forme, ma refer la acelasi inteles. Dar tot ei, parintii, sunt cei care se earta cu tinerii, ca nu invata, ca nu ii preocupa scoala si viitorul..cum sa-si mai faca loc pentru asa ceva cand voi , parintii, ii incurajati la vorba "traieste-ti clipa"! E drept, nu stii niciodata, cand Divinul Ceresc, ti-a sortit sa iei somnul vesnic...dar tot asa nu stii daca nu te preocupi de tine, ce vei face peste 10 de ani, daca tot nu mori?!?
Probabil, mai mult ca sigur defapt, nu o sa intelegi ideea..nu ai cum..am inceput pe o idee, dar din cauza nervilor cand vad ca am ajuns in acel secol in care nici omul cu o viata in spate nu e in stare sa dea un sfat "din experienta".Am toate ideile amestecate,ca si cum un mixer si-a varat paletele in gandurile mele si le-a facut o "maioneza de idei"..degeaba incerc sa scriu doar de ceva..gasesc repede alta idee ce se leaga...ok hai ca nu te mai incurc..am vrut sa ajung la o concluzie de genul "Mi-as fi dorit sa traiesc intr-un secol in care lumea sa fie mai decenta,mai sociabila si nematerialista!Intr-un secol in care aerul sa fie umplut doar de praful trasurilor,in care femeile purtau rochite care nu aratau forma piciorului...intr-un secol in care lumea sa fie mai buna..asa cum imi doresc eu :) "

Special pentru tine,suflet nemantuit,dar e o lectie pentru noi suflete mantuite...

Draga suflete nemantuit,iti scriu cu speranta ca vei citi si ne vei ierta,pe noi toti care se presupune ca suntem mantuiti!
Cat a contat ce ti-ai dorit in adancul sufletului,prin mintea ta plina de neintelesuri ascunse,dar idei care ar fi putut lua viata si ajuta la ceva in lume.Dar tu de unde sa fi stiut adevarul?Daca noi,sufletele mantuite,treceam pe langa tine si daca ne atrageai atentia te pomeneam in rugaciune,cand ne aminteam,si ne gandeam ca poate vei veni la biserica si vei afla scopul si modul cum puteai sa-ti pui ideile in aplicare.
Am fost creati din tarana si a fost pus un suflet in noi,dar cum sa stii tu ca nu trupul trebuie lucrat sa arate impecabil,ci sufletul;cine sa-ti spuna daca noi,sufletele mantuite,suntem preocupate de cum sa fim noi mai buni si mai populari.Cum sa afli scopul daca tu ai cautat in lume si ai gasit doar ispite grele,care ti le oferea scump,dar ai facut tot posibilul si l-ai vandut,da ti-ai vandut sufletul pentru bautura,fete si poate chiar droguri...ai devenit dependent,te simteai bine stiind ca esti cineva,dar aveai momente in care ideile ascunse si pline de valoare treceau prin gand si te faceau sa-ti doresti sa afli scopul vietii si sa faci ceva cu adevarat valoros si important,dar cum sa afli scopul,daca iti era teama sa spui celor din gasca,partenerilor de bautura ca ai vrea sa renunti la lumea aia si sa faci ceva cu adevarat.Ai ales in continuare bautura,sexul si tigarile,a trecut liceul,ai avut noroc si ai intrat la o facultate,dar stiai ca nu o sa reusesti nimic daca nu gasesti scopul acela care iti chinuia gandurile,nu stiai ce inseamna dar era ceva ce ai fi vrut sa il afli cu tot dinadinsul.Iar in 22.08.2008 ai avut ocazia,ti s-a implinit visul,dar din pacate nu era cum ti-ai fi dorit.In dimineata de 22 august,impreuna cu inca 4 prieteni,va-ti decis sa mergeti la o tura cu masina,cum sa fi constient ca nu ai voie sa conduci,avand carnetul suspendat?Cum sa renunti la presiunea prietenilor,care profitau,cine nu si-ar dori sa se plimbe intr-o decapotabila impresionanta?!?Desi erai beat,fara carnet,ai ales sa le faci pe plac...Dar atunci cand erati in punctul culminant al plimbarii,in care rasul si glumele de prost gust erau subiectul,din cauza ca subiectul te-a depasit si pe tine,sofer cu suflet nemantuit,neatentia conducea masina,si tot neatentia ti-a incheiat "contractul din viata de pe pamant"..dar nu doar tie,si celorlalti prieteni de-ai tai,4 suflete nemantuite ati luat somnul vesnic,unul a ramas,e prea grav sa se poata sti soarta lui.
Ati lasat in urma soc,durere si un dor amar,zeci de voci se auzeau "Au fost baieti de nota 10",iar toti care au ramas in urma sa va planga,zeci de suflete nemantuite,simt nu doar golul pierderii voastre,ci si dorul de El,de Tatal care ofera mantuire,au nevoie de "pastila salvatoare din pacat" .Dar cum e posibil sa-L afle?Daca noi care Il stim,suntem prea comozi,am devenit lenesi din cauza obijnuintei personale cu dulcile binecuvantari.Eh'dar nu recunoastem noi asa ceva,noi suntem 100% pentru Hristos,prin vorbe,ne place si noua barfa,moda,popularitatea,unde sa mai avem timp sa va vorbim voua?
Intradevar,va amintim din cand in cand in rugaciunile noastre,dar asa cum si la voi,si la noi isipta e mare,si in timp ce va pomenim in rugaciune,in 2 cuvinte terminam,pentru ca avem nevoie de timp sa cerem bani,vila,masina,pe viitor o familie fericita,ne gandim ca suntem tineri,si daca nu cerem noi nu o va face nimeni.
Iti dai seama suflete nemantuit?Noi care avem ocazia sa fim mantuiti cu adevarat,care putem gusta si imparti dragostea Lui cu totii,alegem ce ati ales si voi,lumea de jos,cum sa ne pese noua de viata celorlalti,atata timp cat ni se spune ce cool suntem,cand vedem ca am devenit populari si toata lumea ne admira,da logic,suflete nemantuit,ne admira pe fata,ca prin spate barfa e numarul unu in topul hobby-urilor tinerilor crestini.Si mai zicem ca ne este mila de voi,de tine,suflet nemantuit,cand tie ar trebui sa-ti fie de noi,ca avem ocazia sa punem in aplicare ideile acelea care pe tine te chinuiau si nu le puteai afla scopul,noi avem scopul in mana si alegem ceea de ce tu vreai sa scapi.
In final suflete nemantuit,te rog sa ma ierti,si la fel si prietenii tai,care au adormit impreuna cu tine in accident.Iertati-ma ca m-am gandit la mine si nu la voi,iertati-ma ca desi ma rugam pentru voi,aveam ocazia sa fac si ceva pentru voi si nu am facut.Iertati-ma ca am fost prea egoista sa imi fac timp sa va spun cum puteti scapa de patima bauturii si sa va aflati si voi scopul.Totodata va rog sa iertati toate sufletele mantuite care lasa sa moara mii de suflete nemantuite si nu fac nimic din cauza comoditatii.
Dormiti in pace,suflete nemantuite:( !