Stii ca Ti-am promis ca nu ma voi duce prea departe de Tine? Sunt falsa, am mers...si nu voit...si nu intentionat...nimic din asta, ci am mers in aceeasi frica care e pornita din copilarie...mi-e frica, Doamne, mi-e pur si simplu frica!!!
Si ma doare ca in asa mic detaliu credinta mea nu ajunge la marimea unui bob...si nu pentru ca nu vreau ci pentru ca mi-e teama si sa pierd frica asta...ah'dar ce folos sa ma pierd printre atatea cuvinte? Intelegi cel mai bine despre ce vorbesc....si am preferat sa vorbesc cu Tine...pentru ca pe langa ca ma intelegi..ma si iubesti si ma asculti! Ce poate fi mai minunat la un prieten decat sa aiba rabdare cu tine?
Din nou ravasita de sentimente confuze ma apropii de Tine...si ma las purtata pe aripa Ta..e asa de bine cu Tine; Tu nu ma lasi sa ma simt vinovata de vinovatia altora, ci ma imbraci in cea mai puternica armatura a sigurantei si ma pregatesti de cea mai apriga lupta care sta in fata drumului meu; dar chiar sunt eu gata de asa ceva?
Ma simt "om"...si ma sperie gandul acesta...vreau sa fiu ca Tine...vreau sa fiu indeajuns de buna, calma, puternica, placuta, sincera, perfecta; vreau, dar sunt "om" si nu pot fi nimic fara Tine...am vrut sa fiu cea mai puternica dar nu pot sa fiu nimic fara puterea Ta.
Nu pot sa cer nimic...iar de promis nici nu mai vreau, pentru ca sunt "om"; dar vreau sa te rog...continua sa ma salvezi...continua; chiar daca merit asa de putin...!!!
